Cu părere de rău că n-am avut timp să rămânem până la finalul sărbătorii de omagiere a făuritorilor Unirii, ne-am despărțit de prietenii din Dorohoi, ținând drumul spre Fundu Moldovei, unde eram așteptați la Salonul Internațional de Cultură și Spiritualitate „Ion Grămadă”.
La invitația directorului fondator, avocatul Limona Rusu, nepoată pe linie maternă a eroului înscris în istoria Bucovinei ca simbol al jertfei supreme pentru întregirea Țării, am avut onoarea să participăm și noi, câțiva cernăuțeni membri ai cenaclului transfrontalier „Mașina cu poeți” la cea de-a doua ediție a salonului. Prezența cernăuțenilor este motivată de faptul că Ion Grămadă, înainte de a se încadra în lupta pentru libertatea României, și-a făcut studiile la Cernăuți, în mediul academic al orașului nostru s-a format ca scriitor, publicist, editor de ziare. Lui îi datorăm pagini impresionante despre activitatea patriotică a societății studențești „Junimea”, orientată la deșteptarea națională a românilor.
Am mai avut un prilej îmbucurător de a parcurge drumul la neamul lui Ion Grămadă de la Fundu Moldovei. L-am susținut în momentele sale de grație pe colegul jurnalist, poetul Nicolae Șapcă, învrednicit cu premiul național „Nichita Stănescu”. Or, credem noi, nu doar la durere, ci și la bucurie e nevoie să avem prieteni aproape. Frumos a menționat Nicolae Șapcă la primirea distincției, alături de frații premiați cu medalii și diplome de excelență din Basarabia și România, că toți suntem dintr-o unică mare familie – Patria Limbii Române, citându-l pe marele poet.
Vrednică este și a noastră Carolina Jitaru, cântăreață și promotoare prin cântec a poeziei de valoare, deținătoarea unui prestigios premiu de excelență al Salonului. Pentru contribuția la păstrarea și promovarea românismului în Bucovina, scriitorul George Călin, ambasador cultural și președintele societății „Apollon”, a înmânat medalia „Ion Grămadă” invitaților din Cernăuți – poeții Gheorghe Ungureanu și Gheorghe Bodnariuc.
M-am bucurat și eu să mă regăsesc printre persoanele distinse, dar mai ales m-a impresionat interesul ce-l manifestă față de românii din regiunea Cernăuți primarul din Slănic Moldova, George Baciu, care are legături de prietenească colaborare cu primarul comunei Boian, Aurel Babii. Numărându-se printre primele persoane chemate să audă aprecierea „Vrednic este!”, dumnealui a povestit că în capătul grădinii bunicii sale de la Cireșoaia se află acea mândră colină unde a căzut, apărându-și Țara Ion Grămadă.
La mormântul lui Traian Popovici – de la Cernăuți închinare!
Recunosc, n-am trecut special granița în România pentru a ajunge la mormântul lui Traian Popovici, deși s-ar cuveni să ne oprim în drumurile noastre și în satul Colacu din comuna Fundu Moldovei, să intrăm în curtea biserici „noi”, să trecem prin vechea clopotniță de lemn și să ne oprim în fața Bisericii, cu hramul „Sfântul Nicolae”, construită la 1800, pe temelia unui sfânt lăcaș și mai vechi. Acolo, odihnește Traian Popovici, legendarul primar al Cernăuțiului, așteptând „solia Învierii”, alături de părinții săi – protoiereul Ioan Popovici (1861-1930), prezbitera Eufrusina Popovici, născută Bodnarescu (1872-1951).
Grupul nostru de invitați la Salonul Internațional de Cultură și Spiritualitate „Ion Grămadă”, desfășurat în comuna Fundu Moldovei, – poeții Nicolae Șapcă, Gheorghe Ungureanu și Gheorghe Bodnariuc, jurnalista Carolina Jitaru (în calitate și de cantautoare), am folosit prilejul și pentru un minut de reculegere la mormântul compatriotului care ne-a rămas ca o mărturie a virtuților poporului român, un reper moral al omului de caracter, învrednicit să se înalțe deasupra timpurilor. Și prietenul din Pojorâta, poetul Valerian Bedrule, aflând de plecarea noastră, mi-a scris: „La Fundul Moldovei aveți ocazia să mergeți la mormântul lui Traian Popovici. E foarte aproape: satul Colacu (de unde e Luminița Țăran). Mai ales, ni s-a aprins această dorință după ce i-am admirat la concursul de cântece patriotice din cadrul Salonului pe elevii de la Gimnaziul „Traian Popovici” de la baștina eroului nostru. Or, pentru românii din Cernăuți, Traian Popovici este un adevărat erou, faptele sale temerare fiind pe potriva înaintașilor care s-au jertfit pentru mântuirea neamului. Pe vremea lui Traian Popovici primăria or. Cernăuți era oaza unde se respecta suferința. Părerea mea și a multor români din Cernăuți este că numele lui Traian Popovici ar fi trebuit să ajungă de multă vreme pe o stradă din orașul nostru în afara oricăror discuții. Nu e întotdeauna cum „au fost timpurile”, ci cum au fost, cum sunt oamenii. E un adevăr dovedit de Traian Popovici.
A fost numai câteva luni primarul or. Cernăuți, din iulie până în decembrie 1941, dar ce perioadă dramatică, marcată de începerea războiului! După cum scrie în „Spovedania” sa, el a luat conducerea orașului într-o perioadă când „A fi neîndurat era un merit, a fi samaritean era o înjosire”. El a ales „înjosirea”, a manifestat nemaipomenit curaj, salvând până la 20 mii de evrei de la deportarea în Transnistria, ceea ce însemna moartea pentru ei. S-a ridicat deasupra timpului, și-a pus la bătaie nu numai cariera de primar, ci și propria viață. Pe piatra funerară a mormântului familiei Popovici scrie că „în calitate de primar, înfruntând urgia descreerării hitleriste a salvat 25.000 de evrei cernăuțeni de la deportare în Transnistria…”.
Am lăsat la Crucea sub care Traian Popovici și-a găsit eterna pace un buchet de trandafiri, primit la sărbătorirea Unirii Principatelor Române, de la primarul Dorohoiului, Dorin Alexandrescu. Am lăsat acele flori cu gândul și simțirea că sunt de la eroii Unirii pentru un erou care ne arată calea salvării ca oameni cu Dumnezeu în suflet.
Maria Andrieș
