Vă mai amintiți de filmele americane cu personajele renumitului serviciu de urgență „911” în prim-plan?! Ei bine, anume în cadrul acestei instituții importante a ajuns să lucreze, dar în realitate, și o bucovineancă de-a noastră. Este vorba despre Natalia Bodnariuc, care a ales, în cele din urmă, să revină acasă în regiunea Cernăuți, unde își continuă activitatea în sistemul medicinei de urgență, având deja în spate valoroasa experiență americană, care-i vine de folos.
Volumul de muncă este enorm, însă există și un sistem puternic de motivare și grijă față de personal
Natalia Bodnariuc și-a început drumul în domeniul sanitar ca medic de familie, calitate în care, de multe ori, a fost nevoită să intervină în situații critice și să acorde ajutor pacienților aflați în șoc anafilactic sau alte stări extreme. Acest lucru a determinat-o, într-un final, să se recalifice și să-și înceapă activitatea în cadrul Centrului Regional Cernăuți de Asistență Medicală de Urgență și Medicină a Catastrofelor.
La sfatul fratelui său, pentru a acumula experiență nouă și a-și perfecționa abilitățile profesionale, a plecat în SUA. Acolo și-a confirmat calificarea, a promovat cu succes examenul național (National Registry Exam) și a obținut licența de specialist în medicină de urgență (Emergency Medical Technician). Timp de aproape un an, Natalia a lucrat în serviciul „911” în cadrul companiei „Medic Ambulance”, care deservește comitatele din apropierea orașului San Francisco, inclusiv localitățile Santa Rosa și Sebastopol (statul California).
Bucovineanca povestește că, activitatea din SUA este construită pe respectarea strictă a timpilor de intervenție, a protocoalelor și pe o sinergie absolută între serviciile de urgență.
„Atunci când se primește un apel la «911», la locul incidentului se deplasează echipajul medical, pompierii și, dacă este necesar, poliția. Este o muncă de echipă extrem de bine organizată. Toate procesele sunt automatizate, iar echipajele dispun de un set clar de medicamente și echipamente de bază (oxigen, CPAP, adrenalină, amiodaronă, nitroglicerină etc.). Licența trebuie reconfirmată obligatoriu la fiecare doi ani prin cursuri practice de CPR, intubație și defibrilare. Sistemul îți monitorizează singur termenele-limită: dacă nu treci recertificarea la timp, calculatorul te blochează pur și simplu și nu îți permite să intri în tură”, — remarcă doctorița.
Sistemul american, din spusele ei, cere o rezistență fizică și psihică impresionantă. Schimburile durează de la ora trei dimineața până la ora cinci după-amiaza, patru zile consecutiv. Volumul de muncă este enorm, însă există și un sistem puternic de motivare și grijă față de personal. De exemplu, în a patra zi de muncă extenuantă, la ora trei dimineața, paramedicii pot fi întâmpinați de un supervizor cu o cafea fierbinte pentru a-i încuraja. În plus, compania le achită integral angajaților abonamentul anual la sala de sport și chiar îi stimulează prin bonusuri (de exemplu, reduceri la asigurare) dacă îl utilizează.
„Medicii de urgență sunt oameni dependenți de adrenalină”
O provocare aparte pentru Natalia în SUA a fost conducerea unei ambulanțe americane de mari dimensiuni. În Ucraina nu avusese o astfel de experiență. Pentru a primi dreptul de a conduce, angajatorul organizează instruiri speciale. Natalia își amintește cu zâmbetul pe buze că nu reușea deloc să parcheze perfect din prima pe platformele înguste ale celor trei spitale locale, unde ambulanțele stau aliniate una lângă alta. Atunci, supervizorul Brian a scos-o din tură pentru o zi și a dus-o prin toate localitățile din regiune, instruind-o personal până când parcarea a devenit un reflex.
Siguranța și controlul sunt priorități absolute în California: în ambulanță funcționează permanent o cameră video internă care înregistrează fiecare mișcare a echipajului. La volan este strict interzis să mănânci sau să vorbești la telefon – concentrarea trebuie să fie totală. Natalia a apreciat utilitatea camerelor în timpul unui incident de urgență, când un autobuz a pătruns brusc pe banda sa. Datorită reacției rapide a medicului, coliziunea frontală a fost evitată. După tură, supervizorul a chemat-o pentru a analiza împreună înregistrarea și a felicitat-o sincer pentru stăpânirea de sine și rezistența psihologică demonstrate.
În pofida posibilităților tehnice impresionante ale medicinei din SUA, Natalia spune că cele mai dificile intervenții, atât în America, cât și în Ucraina, nu sunt cele medicale, ci cele umane.
„Moarte clinică, anafilaxie, edem pulmonar, șoc cardiogen, accidente vasculare cerebrale – cu toate acestea medicii de urgență se confruntă zilnic de ambele părți ale oceanului. Însă cel mai greu este să vezi oameni care își devalorizează propria viață din cauza dificultăților, renunță la luptă și caută refugiu în alcool. Ajungi la un apel și găsești o persoană de 45 de ani care nu mai vede niciun sens în a trăi. Asta doare cel mai tare”, — mărturisește paramedicul.
Copiii Nataliei – de 21, 18 și 11 ani – îi respectă profund munca, însă nu intenționează să-i urmeze exemplul, văzând cât de grea și solicitantă este această profesie. Ea însăși nu își dorește să revină la medicina de familie, mai liniștită.
„Medicii de urgență sunt oameni dependenți de adrenalină. Oricât de greu ar fi, odată ce intri în acest ritm, înțelegi că nu mai poți trăi fără acțiune și fără salvarea permanentă a vieților omenești”, — concluzionează Natalia Bodnariuc.
Victor MELNIC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
