Liceul nr.1 cu limba română de predare din Ciudei împlinește 210 ani. În îndepărtatul an 1816, când ținutul bucovinean se afla sub coroana Imperiului Austriac, au fost deschise trei școli bilingve româno-germane: la Ciudei, Tereblecea și în suburbia Roșa a Cernăuțiului. Ele se numărau printre primele focare ale științei de carte în Țara Fagilor. Instruirea se făcea în limba imperiului și în cea a populației băștinașe. Răspunsul la întrebarea firească: de ce anume la Ciudei autoritățile de ocupație au decis să pună o piatră unghiulară în sistemul de învățământ proaspăt creat, trebuie căutat în istoria și așezarea geografică a localității.
Cum școala cu patru clase s-a transformat în Școală medie
Satul Ciudei, numit și târg la începutul secolului al XX-lea, este așezat la poalele Carpaților, la confluența râulețelor Ciudei și Sirețel. Legenda spune că denumirea satului provine de la cuvântul slav „ciudo”, ceea ce înseamnă „minune”. Cică prin părțile acestea era un izvor cu apă tămăduitoare. La el a fost dus un orb, care s-a spălat pe ochi și a recăpătat vederile. Acesta a exclamat: „Ciudo!”, adică s-a săvârșit minunea, și de atunci localitatea e numită Ciudei. Minunea, care a menținut de-a lungul timpului prosperarea localnicilor, constă în aceea că vatra satului se afla lângă căi comerciale. Era firesc ca aici să apară și una dintre primele școli bucovinene. Pe parcursul a două secole și a unui deceniu de existență această școală a devenit un „izvor-minune al științei de carte”.
–La început școala avea patru clase. Procesul de învățământ în două limbi – română și germană – s-a păstrat și în perioada interbelică. După cel de-al Doilea Război Mondial limba română a fost înlocuită cu cea „moldovenească”, dar spiritul și tradiția românească au rămas. Acum avem posibilitate să marcăm la nivel de stat Ziua Limbii Române. Limba română, limba noastră maternă, va fi mereu onorată la această instituție de învățământ, afirmă actualul director al Liceului nr.1 din Ciudei, Radu Petrașescu.
Fostul profesor, iar actualmente președintele Asociației „Anastasia” din Ciudei, Adrian Iliuț, a postat în rețelele de socializare date despre învățământul la Ciudei în perioada sovietică. El afirmă că acei, care nu cunoşteau alfabetul chirilic şi limba rusă, erau considerați analfabeți sau „cu puțină carte” şi trebuiau să frecventeze şcoala serală chiar dacă aveau între 16 şi 50 de ani. Prima promoție sovietică a şcolii româneşti din Ciudei a fost în anul 1949, fiind formată din 5 băieţi şi 4 fete. În primii ani sovietici copiii erau înscrişi în cataloage de obicei moldoveni, mai rar români, aceasta depindea mai mult de decizia dirigintelui.
În scurt timp şcoala românească din Ciudei a devenit o instituție model și în 1952 a primit statutul de școală medie generală. Aici veneau să obțină studiile corespunzătoare elevi din mai multe sate româneşti din Valea Siretului: Crasna, Igeşti, Budeneţ, Cireş, Pătrăuţii de Sus, Ropcea, Cupca, Corceşti, Dimca.
–În 1955 a avut loc prima promoție a Școlii medii nr.1 din Ciudei. Din 23 de absolvenți 17 au obținut apoi studii superioare. Unii dintre ei sunt în viață. Sperăm să-i vedem la festivitățile consacrate jubileului de 210 ani al școlii pe absolvenții din prima promoție Dragoș Ionuț din Cernăuți și Alexandru Moraru din Ropcea. Ei au activat mulți ani în învățământ. Colegi de clasă le-au fost cunoscuții jurnaliști, regretații Ilie Olar și Gheorghe Frunză, precizează domnul director Radu Petrașescu. La internatul școlii erau cazați vreo șaptezeci de copii din localitățile raionului. Dintre absolvenții primei promoții 8 erau din Ropcea. Veneau la școală pe jos. Au învățat în condiții grele, dar erau încrezuți: cu știința de carte vor obține multe în viață.
„Absolvenții noștri au îmbrățișat multe profesii de prestigiu, numai cosmonauți nu avem…”
–Peste o lună-două vor porni pe drumul vieții de sine stătătoare absolvenții promoției a 71-a – 49 de tineri, continuă Radu Petrașescu. Am calculat că în decursul a 70 de ani de la prima promoție au absolvit școala noastră peste 3 mii de fii și fiice ale consătenilor. Este un capital serios pentru societate. Mulți absolvenți au devenit medici, pedagogi, ingineri, au îmbrățișat profesii de prestigiu, s-au afirmat ca buni gospodari. Avem și un căpitan pe o navă oceanică, numai cosmonauți nu avem…
Domnul director a mai numit o cifră: 90 la sută dintre cadrele didactice de la liceu sunt foști elevi ai acestei instituții de învățământ. Deci, pentru ei școala este mai mult decât un loc de muncă. Radu Petrașescu, născut la Ropcea într-o familie de învățători, a primit atestatul de maturitate la Școala medie din Ciudei (promoția a opta). Aici a revenit după studiile de la Institutul Pedagogic din Tiraspol și după câțiva ani de stagiu pedagogic la alte școli storojinețene. De 35 de ani îndeplinește cu străduință și mare responsabilitate funcția de director.
–Aici, la școala românească din Ciudei a activat și regretata mea soție, lucrează fiica, nepoata și strănepoata. Exemple de acest fel sunt mai multe. Profesoara de română Maria Micailu o are alături pe fiica Mariana Boiciuc, și ea profesoară de română. O altă profesoară de română, Mariana Miglei, lucrează împreună cu fiica Diana, profesoară de ucraineană. Atunci când pedagogia devine o profesie de familie și o chemare a sufletului, societatea are numai de câștigat.
Cunoscându-l de mai mulți ani pe directorul și profesorul de geografie de la Liceul nr.1 din Ciudei, Radu Petrașescu, i-am consacrat următoarele rânduri rimate:
Paralela iubirii trece prin orice școală,
Aici e intersectată de-al binelui meridian.
E centrul științei din baștina lui natală,
Coordonatele fericitului său liman.
Lider, profesor și un adevărat părinte,
Omenos și optimist, înțelept și răbdător,
Împreună cu ai săi de nobilă sorginte
Pune boabele eterne în același ogor.
Pe pomul Domnului lucrează albina –
Afirmă întruna cu convingere de profet.
Iar geografia sufletului e în română,
De la credința străbună, de la sacru verset.
27 de elevi de-ai săi au devenit profesori de română, urmându-i calea
Este vorba de legendarul pedagog Gheorghe Micailu, unul dintre cei mai buni profesori de română din regiune. Destinul lui a fost legat nemijlocit de Școala medie nr.1 din Ciudei, unde, după cum iubea să spună domnia sa, „a învățat și bunica mea”. Însă o lecție importantă de românism copilul Gheorghe Micailu a primit-o departe de meleagurile natale – tocmai în Siberia, unde a fost deportat de regimul totalitar împreună cu familia sa. Acolo l-a cunoscut pe eminentul om de cultură român, Sever Zotta, numărându-se și el printre deținuții bucovineni. Intelectualul român îi aduna pe copiii deportaților și le povestea despre istoria neamului lor, le insufla optimism și speranță, îndemnându-i să nu-și uite graiul matern. Posibil ca povețele fierbinți ale lui Sever Zotta, rostite în acele împrejurări infernale, au cucerit inima copilului Gheorghe Micailu și, revenind la locurile natale, a devenit profesor și apărător al limbii române. În ultimul interviu, pe care mi l-a acordat veteranul muncii pedagogice din Ciudei, Gheorghe Micailu, nu cu mult înainte de plecarea lui la cele veșnice, mi-a povestit acest caz cu Sever Zotta, care…
…deveni la suferință învățător,
Cu binele spulberând înstrăinarea.
Iar, dându-și suflarea, zise cu un fior:
„În a noastră limbă să rostiți iertarea”.
În a noastră limbă destinul și-a găsit,
Lăsând chinuri de siberii în arhivă,
Unul din copiii ce-l asculta vrăjit
Pe învățător și liturghia-i votivă.
În timp globalizat el da de înțeles
Prin cuvinte din inima sa curată:
Petru credință neamul are într-ales
Piatră rară pe moșie revărsată.
Continuitate
Printre cei 27 de profesori de română, foști discipoli ai lui Gheorghe Micailu, se numără și Maria Micailu, actualmente adjunct al directorului Liceului nr.1 din Ciudei.
–Mă mândresc cu faptul că am fost eleva lui Gheorghe Micailu. El mi-a altoit dragostea de limba maternă, mi-a dat primele lecții de măiestrie pedagogică. Am absolvit școala natală în 1981 și aici m-am întors, în 1986, după studiile la Institutul Pedagogic „Alecu Russo” din Bălți. Și, iată, am patruzeci de ani de muncă la această școală – de la clopoțel la clopoțel, după cum se spune. Fiica Mariana și-a ales aceeași profesie și același loc de muncă. A absolvit liceul nostru și nepotul meu, Dumitru Boiciuc, în prezent student la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. În colectivul nostru este vie amintirea despre Gheorghe Micailu. El a lăsat drept moștenire biblioteca sa bogată.
La Liceul nr.1 din Ciudei activează în prezent și nepoata lui Gheorghe Micailu – Maria Micailu, profesoară de fizică.
–Sunt născută în Pătrăuți, dar destinul m-a adus la Ciudei, la acest minunat liceu, afirmă doamna Maria. Avem și un colectiv pedagogic unit, prietenos. Aici i se acordă atenția cuvenită fiecărei discipline, inclusiv fizicii. Tehnica digitală de care se folosesc elevii de astăzi îi stimulează să-și manifeste interesul și față de fizică. În fiecare an la liceul nostru are loc săptămâna fizicii. Sunt interesante și lucrările de laborator, cu folosirea mijloacelor tehnice moderne. Deci, elevii noștri obțin rezultate bune nu numai la olimpiadele de științe umanitare, ci și la cele exacte.
Dacă în perioada sovietică unii absolvenți ai școlii românești din Ciudei preferau să obțină studii superioare în Moldova, în prezent sunt tot mai mulți doritori să-și continue studiile în România.
–Sunt absolventa Universității de Științe Economice din Oradea, spune Valentina Pojoga, profesoară de geografie, însă am făcut masteratul la Facultatea de Geografie a Universității cernăuțene. M-am întors în satul natal, la școala natală, unde mi-am găsit rostul în viață și sunt foarte mulțumită.
Cunoștințele profunde, primite la Liceul nr.1 din Ciudei, le asigură absolvenților lui succese la instituțiile de învățământ din România. Numai din promoția a 70-a din anul trecut, la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava s-au înscris 6 absolvenți din Ciudei. Acolo învață și Ioan Motrescu, student în anul patru la informatică, fratele său Gabriel – la jurnalism. Gheorghe Micailu este student în anul trei la geografie. Iar Elena Stadnic studiază arta la Iași.
„Școala cea bună e aceea în care înveţi înainte de toate a învăţa”
Acest citat al ilustrului istoric român Nicolae Iorga se potrivește de minune pentru Liceul nr.1 din Ciudei.
–În pofida dificultăților cu care ne confruntăm în ultimul timp, colectivul pedagogic al liceului este completat sută la sută cu cadrele necesare. Toți pedagogii lucrează conform specialităților obținute. Majoritatea absolută a lor sunt foștii noștri elevi. Colectivul nostru a întinerit, fapt care nu poate să nu ne bucure, accentuează directorul Radu Petrașescu și continuă:
–A fi pedagog la Ciudei este o onoare. De acest lucru ține cont conducerea Comunității Teritoriale Ciudei, în deosebi primarul Anatolie Pițul. Cadrelor didactice li se plătește un adaos la salariu de 20 la sută. Toți pedagogii noștri merită un astfel de stimul financiar. Aș menționa și activitatea cu dăruire a profesorilor Maria Gherman, Ilie Gatej, Romena Motrescu, Elena Iliuț, Magdalina Micailu. Ne amintim cu recunoștință de foștii profesori, aflați acum la odihna binemeritată: Eugenia Spelciuc, Elena Lucaniuc, Rodica Velea, Silvia Ivanovici, Floarea Iliuț.
Pentru o instituție de învățământ 210 ani constituie o perioadă istorică bogată. Fiecare filă din această carte a realizărilor conține nume și destine concrete care și-au îndeplinit misiunea nobilă de „semănători”, lăsând în inimile generațiilor în creștere semințele binelui și veșnicului.
–Chiar în perioada reformelor, liceul nostru trebuie să rămână școală de bază românească, pentru acea parte a populației care dorește ca ai lor copii să învețe carte în limba română. Poetul nostru bucovinean, care și-a făcut practica pedagogică la Ciudei, Grigore Bostan, a scris într-o poezie a sa: „Stă neamul meu la poale de Carpați”. Și cât va sta neamul meu la poale de Carpați, atâta va exista și Liceul nr. 1 din Ciudei. Sunt ferm convins de aceasta. Flacăra științei de carte, aprinsă aici cu 210 ani în urmă, nu se va stinge niciodată, rezumă Radu Petrașescu, directorul Liceului nr.1 din Ciudei.
Este flacăra progresului și prosperării, flacăra care luminează sufletele omenești.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
