Ilie Popescu, originar din satul bucovinean Pătrăuții de Jos, a fost omul fără copilărie. Copilăria i-a mâncat-o străinătatea amară, i-a fost plină de frig și foame, îndurate în stepele Kazahstanului, unde a fost dus cu famlia sa, mama Veronica și opt copii pe lângă ea. Nu voi vorbi azi, despre cele îndurate acolo, despre acei ani de grea cumpănă, care i-a marcat întreaga viață, atât lui, cât și celorlalți membri ai familiei. La toate întâlnirile, în toate interviurile, unde era vorba de deportările staliniste, domnia sa vorbea cu mare durere și mari emoții. Au avut totuși norocul să se întoarcă din neagra străinătate.
Greu i-a fost, când s-au întors acasă, care de fapt nu mai era. Au luat-o de la zero. A trebuit să fie argat, să îndure multe lipsuri, să treacă prin multe greutăți, dar a păstrat în suflet dragostea de carte. Iar dorința de a învăța și a cunoaște, l-a adus la Universitatea din Cernăuți, unde treaptă cu treaptă a urcat calea științei de carte, ajungând doctor în filologie, docent universitar.
44 de ani din viață i-a dedicat Catedrei de filologie română și clasică, instruind sute de studenți care au ajuns profesori de limbă maternă, ziariști, traducători sau îmbrățișând alte profesii.
Ca om de științe a publicat mai multe lucrări în acest domeniu. Are peste 400 de lucrări științifice în cele mai diferite domenii. Dar a publicat și articole pe diferite teme în zeci de ziare, reviste, almanahuri.
A fost primul autor al unei monografii în limba română publicată în nordul Bucovinei în anul 2000. Este vorba despre monografia „Pătrăuții pe Siret, istorie și contemporaneitate”.
A fost printre cei opt savanți din Ucraina introduși în Enciclopedia savanților lumii. Dintre cei 8, trei sunt români. Unul dintre acești români este bucovineanul Ilie Popescu.
De-a lungul vieții a trudit la 34 de cărți. 33 au văzut deja lumina tiparului, cea de a 34-a și de acum ultima, cu părere de rău, se află, încă la una din tipografiile din Cernăuți.
O altă pagină importantă a vieții sale a fost activitatea obștească. După ce s-a aflat printre primii fondatori ai primei Societăți românești „Mihai Eminescu”, a fondat apoi și Societatea publică regională „Golgota”, pe care a condus-o peste 20 de ani. O mare parte a publicațiilor sale, dar și a cărților tipărite, mai ales în ultimii ani s-au referit la tema dureroasă a deportărilor.
Din pensia sa modestă, a ridicat prin satele noastre românești cruci simbolice, plăci comemorative în memoria tuturor celor care au avut de suferit de pe urma terorii comuniste.
Ceea ce l-a caracterizat întotdeauna pe savantul Ilie Popescu a fost dragostea sa față de baștină. De satul său natal Pătrăuții de Jos. Cu mai mulți ani în urmă a devenit primul Cetățean de Onoare al satului său natal Pătrăuții de Jos, unde a dorit să-și doarmă și somnul de veci.
A revenit pentru totdeauna la baștină, ca să-și doarmă somnul de veci în pământul satului de unde a pornit în lume. Aici, de acum încolo îl vom pomeni mereu.
Omul și savantul Ilie Popescu a trăit 84 de ani. A lăsat pe acest pământ o urmă neștearsă. Dormi în pace, domnule profesor. Munca și zbuciumul vieții n-au fost în zadar. Ele au rămas înscrise cu litere de neuitare în istoria acestui popor și acestui neam.
Aducem sincere mulțumiri tuturor oamenilor de bună credință care ne-au ajutat și susținut la organizarea funerariilor.
Eleonora SCHIPOR,
profesoară, vicepreședinta Societății regionale „GOLGOTA”, Cetățeană de Onoare a satului Pătrăuții de Jos
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/