La 17 noiembrie, în una din sălile Muzeului Etnografic Regional Cernăuți, a fost inaugurată expoziția consacrată nobilii familii Mandicevschi din Bucovina. Adunarea, selectarea și prezentarea exponatelor este rezultatul osârdiei altei familii – Acatrini din Băhrinești. La finele anilor 90 ai secolului trecut, directorul Școlii medii din Băhrinești, Mihail Acatrini, a descoperit în cimitirul din sat două cruci vechi din piatră. Pe una din ele se putea citi numele lui Ivan Mandicevschi. Această inscripție a servit drept imbold pentru pedagogul Mihail Acatrini de a se ocupa de istoria familiei Mandicevschi, care își are rădăcinile în Băhrinești. Munca de cercetare l-a pasionat și pe fiul lui Mihail Acatrini – Vladimir, istoric și etnograf. Tatăl și fiul Acatrini, în decursul a treizeci de ani, au scos din anonimat multe date despre membrii familiei Mandicevschi, le-au popularizat în presa din Ucraina și România.
–Este o muncă migăloasă, din documente de arhivă, din cărți am adunat date despre celebra familie Mandicevschi, recunoaște Mihail Acatrini. Eu am avut grijă ca exponatele respective să-și găsească locul în Muzeul de istorie a satului Băhrinești. Fiul Vladimir a cercetat fondurile Arhivei din Cernăuți, fondurile Bibliotecii Științifice a Universității din Cernăuți. Copiile unor documente le-am obținut din România. Ne-a ajutat în această privință Laurențiu Dragomir din București. El ne-a oferit copia documentului semnat de domnitorul Moldovei Ștefan cel Mare la 31 august 1458 în care este atestat pentru prima dată satul Băhrinești. Deci, am lucrat paralel și la adunarea materialelor despre satul Băhrinești, și despre familia numeroasă de muzicieni Mandicevschi.
Actuala expoziție despre familia Mandicevschi, inaugurată la propunerea lui Mihail și Vladimir Acatrini, este a doua găzduită de Muzeul Etnografic Regional. Ea are un conținut mai bogat decât prima și două mari panouri – unul despre celebra familie, altul – despre istoria satului Băhrinești din 1458 și până în 1914. Cercetătorii Mihail și Vladimir Acatrini, creând arborele genealogic al familiei Mandicevschi au descoperit la ora actuală 55 de descendenți, chiar și străstrănepoți.
În cadrul expoziției sunt redate biografiile pe scurt a celor mai de vază reprezentanți ai familiei Mandicevschi. Bunăoară, Ernest Mandicevschi (1860-1946), născut la Băhrinești, a fost jurist, muzician și compozitor. A colaborat cu Ciprian Porumbescu, a avut legături cu fratele scriitoarei ucrainene Olga Kobyleanska – Maksym, care era și el jurist și cânta la vioară. Ecaterina Mandicevschi, pianistă, a tradus în ucraineană „Amintiri din copilărie” de Ion Creangă. Iar după Primul Război Mondial a organizat un cor al copiilor rămași orfani. Pianistă a fost și Maria Mandicevschi (1864-1940), născută la Băhrinești. Gheorghe Mandicevschi (1870-1907) a fost membru al Societății „Armonia”. În perioada 1900-1907 el a dirijat corul Societății „Armonia”, care a interpretat majoritatea lucrărilor muzicale proprii.
–Pentru Societatea „Academia Ortodoxă”, creată în anul 1889 de Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, Gheorghe Mandicevschi a scris deviza „Uniți să fim în cugete, uniți să fim în cântece, uniți în Dumnezeu”. El este autorul unui curs de contrapunct, în patru volume, scris în colaborare cu fratele său Eusebie, precum şi studiul „Muzica la evrei până la venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos”, publicată în revista „Candela” din anul 1893. Împreună cu corul „Armonia” Gheorghe Mandicevschi a participat la Sfânta liturghie de la Mănăstirea Putna, cu prilejul împlinirii a 400 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare. S-a stins din viață la Cernăuți, în vârstă de 37 de ani, precizează istoricul și etnograful Vladimir Acatrini.
Evident că cea mai importantă figură este Eusebie Mandicevschi (1857-1929), născut la Băhrinești și ajuns profesor la Academia de Muzică din Viena. Și-a început studiile muzicale în orașul Cernăuți, avându-l ca profesor pe Isidor Vorobchievici, apoi le-a urmat la Universitatea din Viena unde, pe lângă istoria muzicii și estetica muzicală, și-a perfecționat stilul componistic. În capitala Imperiului Austriac s-a afirmat ca dirijor al mai multor coruri, precum și al Orchestrei din Viena. Mihail și Vladimir Acatrini și-au adus aportul la popularizarea acestui nume în ținutul nostru. O dovadă a acestui fapt este Festivalul „Dialoguri cernăuțene”, consacrat jubileului de 90 de ani de la moartea compozitorului Eusebie Mandicevschi, care a avut loc la 22 august 2019 în Sala de orgă din Cernăuți. La expoziție este prezentată afișa acestui eveniment muzical deosebit din „mica Vienă”.
Un alt nume important este cel al lui Vasile Mandicevschi (1824-1896), cleric și compozitor. În 1896 el a fost numit egumen al Mănăstirii Putna, dar n-a dovedit să ocupe acest post, fiindcă s-a stins din viață.
–A existat un cvartet al fraților Mandicevschi – Eusebie, Ernest, Constantin și Gheorghe. Ei toți au cântat la instrumente cu coarde. Interesant este faptul că cele patru surori Mandicevschi – Ecaterina, Veronica, Aurora și Virginia – au fost pianiste, accentuează Mihail Acatrini. Expoziția conține materiale despre aceasta. În 1895, cu ocazia împlinirii a 70 de ani ai tatălui lor Vasile, ei au participat la serviciul divin de la biserica din Cosmin, unde paroh era părintele lor, și au interpretat „Liturghia a III-a fa major”. Vasile Mandicevschi a rămas impresionat până la lacrimi.
La inaugurarea prezentei expoziții a răsunat cunoscutul cântec „Cântă cucu-n Bucovina”, interpretat de Natalia Camelia Proțiuc, acompaniată de profesorul de muzică Gheorghe Posteucă.
–Acest cântec atât de răspândit în ținutul nostru, și nu numai, era considerat un cântec popular. Însă autorul lui este compozitorul Constantin Mandicevschi (1859-1933), născut în Băhrinești. El a alcătuit culegerea „200 de cântece populare românești”. În perioada 1922-1930 a fost directorul Bibliotecii științifice a Universității din Cernăuți, a remarcat Mihail Acatrini.
Un argument convingător, care confirmă aportul familiei Acatrini la popularizarea familiei Mandicevschi, îl constituie relatările făcute în cadrul inaugurării expoziției. Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, le-a mulțumit lui Mihail și Vladimir Acatrini pentru activitatea de promovare a patrimoniului cultural. Ei i-au inspirat și pe unii cercetători din rândurile ucrainenilor. Lectorul de la Facultatea de Drept a Universității cernăuțene, Ivan Toronciuk, a povestit despre doi frați Țurcanu, căsătoriți cu două surori Mandicevschi. Arhivistul Dmytro Ciuciko a făcut o trecere în revistă a documentelor din fondurile Arhivei regionale despre activitatea profesională și publică a profesorului Constantin Mandicevschi. Oksana Babiuk, secretar științific la Biblioteca Universității din Cernăuți, a relatat despre moștenirea muzicală a fraților Mandicevschi, în deosebi a lui Eusebie Mandicevschi, păstrată în fondurile Bibliotecii.
Cel mai proaspăt material din cadrul expoziției este numărul nr.1 din anul curent al revistei „Mesager Bucovinean”, consacrat în întregime ilustrei familii de intelectuali bucovineni Mandicevschi.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
