Cu prilejul Zilei Internaționale a Muzicii, care „deschide” calendarul lunii octombrie, „Monitorul bucovinean” vă face cunoștință cu profesoara Școlii de arte din Camenca, Natalia Gandiuc
Aventura muzicală a eroinei povestirii noastre de astăzi a decurs într-o notă progresivă. Elevă a Școlii de muzică în Hliboca natală, la clasa de pian, studentă la Colegiul de artă „Isidor Vorobchievici” din Cernăuți, specializarea „Dirijor de cor”, mai apoi și la Universitatea Națională „Iurii Fedkovyci” din Cernăuți (specializarea „Artă muzicală”), iar în ultimii șaisprezece ani – profesoară de discipline teoretice la Școala de arte din Camenca. Toate acestea fac parte din biografia muzicală a Nataliei Gandiuc, care, pe lângă activitatea pedagogică, evoluează cu succes și-n cadrul cunoscutului duet bucovinean „Melos”.
„Cântam într-un flacon de fixativ, sărind pe canapea ca pe scenă”
De fapt, muzica a fost prezentă în viața Nataliei Gandiuc încă din primele zile ale venirii sale pe lume, ba chiar și mai devreme. Pe când încă se afla în burtica mamei, tatăl îi cânta melodii. Iar tăticul avea un tenor foarte frumos, care, se pare, i s-a transmis ca moștenire fiicei.
— Din copilărie m-am îndrăgostit de muzică și îmi plăcea enorm să cânt împreună cu tata. Când părinții nu erau acasă, pe furiș luam trusa de cosmetice a mamei, îmi coloram buzele cu ruj, ochii cu creionul „Ada”, dădeam drumul tare la magnetofon sau televizor și cântam într-un flacon de fixativ, sărind pe canapea ca pe scenă, — își amintește Natalia Gandiuc.
În continuarea, copilăria ei a decurs în aceeași atmosferă muzicală.
— Țin minte că, atunci când la radio răsuna orchestra simfonică, urcam pe un scaun în fața oglinzii cu un spaghetti în mână și dirijam, exact cum vedeam la televizor. Îmi plăcea nespus să mă distrez astfel. Era un mic vis al meu, care, peste ani, a devenit realitate — am ajuns dirijor, — povestește doamna Natalia.
Pe scurt, muzica a însoțit-o întotdeauna și pretutindeni pe interlocutoarea noastră. În timpul studiilor la Școala de muzică, a participat la diverse concursuri vocale și a obținut numeroase poziții premiante. Iar când în centrul Hlibocii se organiza „Karaoke”, nu putea lipsi nici de acolo, cântând cu mare plăcere. A fost și participantă a „Steluței hlibocene”.
— Ce să mai spun, unde era muzica – acolo eram și eu!, — dezvăluie N. Gandiuc.
Cu entuziasm își amintește și de anii studenției:
— Au fost cei mai interesanți, mai ales având astfel de profesori minunați. Cel mai mult îmi plăcea să merg la lecțiile de literatură muzicală universală, predate de Liudmila Kaptar. Această profesoară m-a legat și mai mult de muzică — o enciclopedie vie, mereu emoțională, energică, perseverentă, modul în care își ținea lecțiile mă fascina. A devenit pentru mine exemplul unui adevărat profesionist.
„Se vede imediat când copilul este interesat și vrea să studieze muzica”
Nu peste mult timp, însăși Nataliei Gandiuc i-a fost sortit să-și încerce puterile în rolul de profesoară de muzică. În anul 2009 a venit să lucreze la fosta Școală de muzică din satul Camenca (astăzi Școala de arte) și a rămas aici până în prezent, transmițându-și cunoștințele tinerelor talente și ajutându-le să se afirme. Actualmente, Natalia predă solfegiu, literatură muzicală, pian, cor și acompaniament.
— În 16 ani de activitate, pot spune că, elevii se schimbă foarte mult la caracter, comportament, preferințe. Fiecare are gusturile lui muzicale, așa că trebuie să găsești o abordare pentru fiecare, ceea ce nu este deloc simplu. Profesorul este prieten, îndrumător, sfătuitor, pedagog care nu doar transmite cunoștințe, ci și dezvoltă gândirea muzicală, creativitatea, adaptabilitatea și competențele emoționale ale elevilor. Eu, la rândul meu, îmi cultiv răbdarea, fiindcă sunt foarte emoțională. Încerc să-i motivez pe elevi la învățătură, să le fiu nu doar profesor, ci și prieten de nădejde, sprijin. Munca pedagogului e una enormă: trebuie să ai nervi de oțel și caracter puternic, să te dezvolți continuu și să găsești ceva nou și interesant, — subliniază protagonista relatării noastre.
Unii elevi, spune ea, reușesc mai ușor, altora le este mai greu, iar profesorii caută cea mai eficientă metodă pentru a găsi „cheița” spre fiecare și a face materialul cât mai accesibil.
— Pentru a descoperi talentul copilului, nu este nevoie de mult timp. Se vede imediat când copilul este interesat și vrea să studieze muzica, dar există și cazuri când „mama mă obligă”. Aici, desigur, joacă un rol important dorința elevului: ai dorință – ai și rezultate. Pentru dezvoltarea talentului trebuie timp și multă muncă din partea profesorului, elevului și, de asemenea, a părinților. Dar înțelegem că, nu toți pot deveni mari muzicieni, cântăreți, compozitori sau artiști, — remarcă doamna Natalia.
Performanțele elevilor o bucură pe profesoară
Orele la Școala de arte din Camenca se desfășoară într-un timp convenabil pentru elevi, după cursurile școlare. Unele discipline — cele ce țin de specialitate — se fac de două ori pe săptămână, iar solfegiul, literatura muzicală, corul — o dată. Copiii trebuie înscriși din timp — se poate veni din a doua jumătate a lunii august, însă admiterea are loc până la sfârșitul lui septembrie.
— Elevii pot fi înscriși la școală din clasa a 2-a sau a 3-a. Atunci copilului îi este mai ușor să se adapteze, deoarece deja știe să scrie, să citească, și astfel materialul va fi asimilat mai bine. La școală se face o audiție: verificăm auzul, ritmul, memoria, vocea, predispozițiile muzicale, preferințele, apoi prin decizia comisiei stabilim dacă îl admitem sau nu. Desigur, cei care vin la noi vin să învețe — nu e obligatoriu să știe totul dinainte sau să aibă pregătire de bază, de aceea chiar și copiii care la admitere nu s-au prezentat la cel mai înalt nivel, pe parcursul studiilor ajung să obțină rezultate foarte bune, — menționează Natalia Gandiuc.
Iar realizările discipolilor săi sunt dintre cele mai bune. În ultima vreme ei au participat la numeroase concursuri online, printre care: „Drive împărătesc”, „Energy of art”, „Teoria inspirației”, „Viitorul stelar”, „Spring talents”, „Stihia artelor”… În aceste cazuri, colecția de premii a elevilor N. Gandiuc s-a îmbogățit cu mai multe locuri de frunte — de „aur” și „argint”, ceea ce nu poate decât să o entuziasmeze pe profesoară.
— Anul trecut am pregătit doi elevi pentru concursul de literatură muzicală „Cunoaște-ți meleagul natal”, organizat pentru prima dată, având drept scop descoperirea elevilor talentați și dezvoltarea potențialului lor creativ. Mai concret, trebuia scrisă o lucrare și realizată o prezentare video pe o temă aleasă. Noi am ales să prezentăm mândria satului nostru: ansamblul folcloric de amatori „Camenceanca” și, la fel de interesantul trio, intitulat „Liubistok”, condus de directorul Școlii de arte din Camenca, Ivan Pucai. Concursul s-a dovedit a fi foarte captivant, elevii au luat interviuri consătenilor, au montat filmulețe foarte reușite și, în cele din urmă, munca lor a fost răsplătită cu două locuri premiante, — se bucură doamna Natalia.
Îi învață pe alții, dar și ea însăși evoluează cu succes
Activitatea muzical-pedagogică a Nataliei Gandiuc se împacă foarte bine cu evoluțiile scenice în cadrul duetului „Melos”, alături de Galina Semeniuc-Sisoletina.
— Muzica m-a unit cu autoarea și interpreta, profesoara Centrului de turism și etnografie din Hliboca, metodista și, pur și simplu, o persoană bună și interesantă, prietena mea cu care am cutreierat multe colțuri ale Ucrainei — Galina Semeniuc-Sisoletina. Ne cunoaștem de mult — încă din anii mei de școală, când am participat la prima mea drumeție turistică. Atunci dumneai m-a cucerit prin interpretarea la chitară, vocea delicată și liniștea pe care o transmitea. În 2016 ne-am întâlnit din nou, iar doamna Galina mi-a propus să fiu redactor muzical al culegerii pe care dorea să o publice. Astfel am dobândit o nouă experiență, noi impresii. Notând piesele ei în partituri, acestea mi-au pătruns în suflet, le țin minte pe fiecare, iar câteva dintre ele au fost interpretate de corul Școlii de arte din Camenca la concertul de bilanț. La prezentarea culegerii „Atinge sufletul prin cântec”, am avut onoarea să interpretez piesa „Inima mamei”, pe care Galina Semeniuc-Sisoletina a dedicat-o mamei sale. La acea serată artistică am cântat melodia în duet și din acea zi s-a născut duetul nostru „Melos”. Considerăm drept carte a noastră de vizită cântecul al cărui text a fost scris de tatăl colegei mele pe muzica lui Gheorghe Rusnac — „Pentru libertate și glorie”, — relatează N. Gandiuc despre parcursul artistic al „Melos”-ului.
O piesă de referință pentru duet este și „Hliboca mea” (versuri și muzică de G. Semeniuc-Sisoletina), a cărei premieră a avut loc de Ziua orășelului, în urmă cu câțiva ani. Muzicienele au interpretat-o la două chitare, iar pe Natalia a învățat-o să cânte la chitară chiar Galina. Cu această și alte compoziții din repertoriul „Melos”-ului, cele două artiste din Hliboca au colindat aproape toată Bucovina și s-au prezentat la numeroase festivaluri și concursuri din diferite regiuni ale Ucrainei, inclusiv la Dobropilia, în Donbas, unde au participat la festivalul „Neamul nostru frumos” și au cântat, totodată, pentru apărătorii și apărătoarele Ucrainei.
Prietenul de neînlocuit – pianul și alte preferințe muzicale ale Nataliei Gandiuc
Probabil, această povestire ar fi fost incompletă dacă nu am fi întrebat-o pe Natalia Gandiuc despre preferințele ei muzicale.
— Prietenul meu de neînlocuit, — mărturisește profesoara Școlii de arte din Camenca, — este pianul. La chitară cânt doar ca amatoare. Care instrument a fost mai greu de învățat? Aș spune așa: cu cât exersezi mai mult, cu atât rezultatul e mai bun. Degetele își găsesc singure locul, ochii nu mai urmăresc fiecare mișcare, totul trece în senzație, se desfășoară mai sigur. Fiecare instrument are specificul și unicitatea lui. Greutatea de a stăpâni un instrument depinde de mai mulți factori: abilități personale, timpul pe care ești dispus să-l dedici învățării și, bineînțeles, de profesorul care îți oferă cunoștințe. Unele instrumente cer efort fizic, cunoștințe teoretice, auz muzical bun, altele sunt mai simple pentru începători, dar mai dificile în interpretare profesională.
În ceea ce privește interpreții, compozitorii și stilurile îndrăgite, ea adaugă:
— Îmi place variată muzică, în funcție de starea de spirit care mă cuprinde. Muzică clasică am destul la serviciu, așa că ascult jazz — pentru plăcere, rock — ca să eliberez emoțiile, ansamblul „Chinar Es” (cvartetul Komitas) și interpretarea sensibilă a instrumentului caucazian duduk — pentru relaxare, cântece românești — ca să dansez și să scap de rutina zilnică.
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
