(Răsfoind pagini de glorie și spiritualitate românească ale vechii fortărețe de pe malul Nistrului – Hotin)
Două turnuri din piatră și o cruce
Nu întâmplător pe harta Moldovei, întocmită de G. Reichersdorf în 1538, Hotinul era însemnat cu două turnuri de cetate și cu o cruce de asupra. Un hrisov datat la 1345 atestă Hotinul ca sediu de episcopat catolic. Iar în legământul făcut cu arhiepiscopul episcopiei și sfetnicii lui Vladislav al II-lea la Lancici, în ziua de 13 decembrie a anului 1433, figurează Ian de Hotin, episcop. Cu timpul aici a crescut și numărul creștinilor ortodocși. Un catolic italian anonim, care a vizitat aceste locuri în 1606, a lăsat pentru posteritate următoarea notiță: „Hotinul are o frumoasă biserică de rit grec și o capelă pentru catolici. Pe vremuri fusese un episcop în acea provincie și, după cum se spune, își avea reședința în Argeș, oraș din Țara Românească, cârmuită mai înainte de Mihai, acum de Radu, dar din cauza tulburărilor din aceste țări, care mai erau și supuse turcilor, a fost lipsită de episcop mulți ani de-a rândul. Jurisdicția episcopală peste acea provincie a fost atribuită vremelnic episcopatului polon de la Camenița, în hotar cu ea…”.
Cea mai grea încercare pentru creștinii hotineni a fost în perioada de la începutul secolului al XVIII-lea, când în 1713, pe timpul întâiului domnitor fanariot în Moldova, Nicolae Mavrocordat, cetatea și ținutul ei devin raia turcească. Anume atunci Hotinul a fost scos de sub jurisdicția seculară a episcopiei Rădăuților și supus mitropoliei Proilaviei (Brăilei), care avea sub conducere și celalte raiale. Din cauza depărtării prea mari, a apărut necesitatea creării episcopiei Hotinului. Nu se cunoaște exact data înființării ei, dar este cert faptul că acei care candidau la episcopat, plăteau mitropolitului oarecare sume de bani, adunate de la clerul și poporul eparhiei. Acest obicei era destul de răspândit în țările supuse și deoarece episcopia Hotinului era prea mică, iar populația ei stoarsă de biruri, rar cine se încumeta să candideze la episcopat.
Întâiul episcop al Hotinului a fost Antim, lipovean revenit la dreapta credință. El semna „Antim al Cubanului și al raialei Hotinului” și se străduia să-i întoarcă pe lipoveni din rătăcirile lor. A fost hirotonisit de mitropolitul Daniil al Proilaviei ca să poarte de grijă moldovenilor din raiaua Hotinului și, probabil, că n-a făcut față acestor cerințe. La 1759 ținutul era administrat direct de către Daniil Proilaviul, acesta fiind în căutarea unui candidat. Îl găsește pe arhimandritul grec Neofit de la Biserica Sfântul Gheorghe din București. În arhivă se păstrează o scrisoare a mitropolitului Daniil către arhimandritul Neofit, în care el își exprimă speranța că a găsit o candidatură demnă: „Iată prea sfânta episcopie a Hotinului te cheamă, mire al ei, cu voia lui Dumnezeu, gândindu-te cum te-a propus Hotinul și ai făgăduit. De almintelea și eu ți-am răspuns că, dacă este voia lui Dumnezeu, se face. Eu de atunci nu am dormit, ci am lucrat nu puțin, ca să duc la capăt acest plan și, iată, cu voia lui Dumnezeu, a luat sfârșit, întru numele tău… Să știi, sfințenia ta, că pentru alta nimic nu am făcut, decât că te-am socotit mai vrednic decât toți vechii mei ajutori, mai cinstit și mai venerabil, fiind în stare a păstori o turmă sufletească, ca unul ce ești plin de grijă, neadormit și harnic. Și scopul meu este acesta, căutând numai pentru mântuirea sufletească, și nu la bani”.
Neofil însă s-a răzgândit și a renunțat la scaunul episcopal de la Hotin.
Cu un an după aceasta, în 1767, el a fost ocupat de o personalitate marcantă – Amfilohie al Hotinului. Catedrala episcopală era atunci în Biserica Sfântul Nicolae, unde mult timp s-a păstrat tronul episcopului Amfilohie. Dar iată despre viața lui se știe foarte puțin. Vestitul istoric român, Nicolae Iorga, presupune că Amfilohie este putnean, bazându-se pe vechile legături între Hotin și episcopia Rădăuților. Alți cercetători sunt de părerea că el e basarabean de obârșie. Există multe pete albe și în activitatea lui Amfilohie în fruntea episcopiei Hotinului. S-a păstrat doar un singur document, care îl atestă pe Amfilohie episcop al Hotinului. Este vorba de „gramota de hirotonie”, dată la sfârșitul anului 1772 de Amfilohie al Hotinului preotului Teodosie Zdanevici, care a fost hirotonit ceteț, ipodiacon, diacon și preot desăvârșit, aici, „în sfânta noastră episcopie, în Hotin, în biserica unde este hramul sfântului marelui mucenic Dimitrie”. Până atunci Amfilohie s-a aflat un timp în Italia, fapt care a influențat asupra concepțiilor sale și activității păstorești și culturale. În cazul dat documentul, care confirmă voiajul episcopului hotinean în țara Parei, este o carte, pe ultima foaie a căreia Amfilohie a făcut următoarea notiță: „Questo libriceiolo intitolato col nome di Secretario principiante vien da parte nostra, comprato in Roma nell anno 1772. Amfilohii episcop Hotinului” („Această cărticică, intitulată în numele secretarului începător este cumpărată de noi în Roma, în anul 1772”). Nu se știe când și în ce împrejurări Amfilohie s-a retras de la Hotin. Există mărturie că la 23 iulie 1780 el s-a aflat la Iași, iar episcopia Hotinului o administra Ioanichie, mitropolitul Proilaviei, care se intitula și „al Hotinului”. Amfilohie s-a retras în schitul Zagavia din județul Iași, unde a și închis ochii. A fost înmormântat în cimitirul schitului. Pe piatra lui de mormânt au fost săpate următoarele cuvinte: „Moartea biruiește pe coroană, pre mitră și pe toate ale omului…”. Însă înainte de a părăsi Valea Plângerii, acest mare om de cultură a învins pasivitatea și indiferența și a muncit în sudoarea frunții în numele iluminării poporului său, în deosebi a copiilor hotinenilor. La Hotin el a fost efor și sprijinitor al școlii de acolo. Pentru această școală, cât și pentru celelalte, care începuseră a se înființa prin târgurile din Moldova, Amfilohie a scris cărți didactice. La început ele au fost întrebuințate în manuscris timp de un sfert de veac, ca mai târziu trei din ele să vadă lumina tiparului, grație sârguinței mitropolitului Moldovei, Iacob Stamati.
Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
(Va urma)
Prima parte a articolului:
