Astăzi, 13 noiembrie, ar fi împlinit 100 de ani de la naștere profesoara și poeta Tațiana Vlad-Guga, descendentă dintr-o dinastie de preoți bucovineni pe linie paternă și din familia Voronca pe linie maternă, fiind stră-strănepoata lui Zaharia Voronca. Tatăl ei, preotul Constantin Vlad, a păstorit la Iordănești până la al doilea refugiu din 1944, când tânăra Tați a părăsit acest sat pentru totdeauna, dar nu i-a lipsit din suflet nici măcar pentru o zi. Iordăneștiul copilăriei și adolescenței sale era locul unde se afla mereu cu gândul, cu sufletul, iar ori de câte ori era posibil — și cu prezența, cea din urmă vizită fiind aici acum un an, bucurându-ne în familia noastră cu toții că a venit tanti Tați, așa cum o făcea de peste 30 de ani de când ne cunoșteam.
Trei decenii, an de an, nu a lipsit de la Sărbătoarea națională „Limba noastră cea română”, care anual se ține la Cernăuți și nu cred că mai sunt mulți din aceștia. La vârsta de 95 de ani, la a XXX-a ediție, în Sala de Marmură a Universității, i-a îndrumat pe cei prezenți să-și iubească limba maternă care este Sfânta Sfintelor! Și a făcut-o tot așa ca și atunci, când avea 17 ani și era învățătoare la Iordănești — cu convingere! Lucruri cunoscute de la foștii ei elevi din acest sat, din care deja nici nu au mai rămas.
În discuțiile sutelor de întâlniri ale noastre, fie la Iordănești, la Cernăuți sau la Vatra Dornei, nu au lipsit vreodată oamenii satului pe care i-a cunoscut, pe care și-i amintea, fiind copil sau deja învățătoare. Satul Iordănești i-a fost sursa de inspirație pentru scrierea cărților de poezie și amintiri, cea de debut fiind „Ibi domo sum” („Acolo sunt acasă”), chiar editată la Hliboca. Nici calvarul celor două refugii nu a reușit s-o îndepărteze de locurile dragi sufletului, nici regimul comunist din țară nu i-a schimbat concepția vieții și dragostea față de Dumnezeu, chiar dacă, trecând ani de zile pe lângă biserici, își făcea semnul crucii doar cu limba, să n-o toarne vreun „cântăreț” autorităților și să-și piardă serviciul în școală. Până în ultima clipă a vieții nu și-a schimbat idealurile. Chiar dacă le privea, sunt sigur, puțin altfel decât în alte perioade ale vieții.
Era mereu în călătorii. Chiar în al 99-lea an de viață, împreună cu Nucu, adică fiul ei Constantin, călătorea prin țară sute și sute de kilometri. Îi plăceau și glumele făcute pe contul vârstei sale: cum s-o găsească moartea, dacă veșnic nu-i acasă?! A fost la chip „o mână de femeie”, dar cu un suflet mare.
După al doilea refugiu s-a stabilit cu traiul în Vatra Dornei, unde a educat multe generații de școlari, profesând în orașul care i-a devenit drag. A fost o personalitate notorie, care servește drept exemplu cum trebuie să-ți iubești valorile naționale și spirituale, cum trebuie să-ți iubești Țara și să nu credeți că sunt pur și simplu cuvinte. Nu a uitat nici pentru o clipă de românii rămași în afară și întotdeauna le-a dat o mână de ajutor, întotdeauna i-a iubit cu adevărat. Rar când lipsea de la principalele activități ale românilor din nordul Bucovinei, i-ar ultima dată ne-a vizitat, dar a trecut neapărat și pe la noi pe acasă, la Iordănești, acum un an, în preajma clei de a 99-a aniversări.
A scris mai multe cărți în care povestește de cele îndurate pe vreme de război și în perioada comunismului. A scris și poezii, mai mult patriotice. Să fie de învățătură.
Știu, mulți ne gândim acuma: oho, a trăit peste 99 de ani! Noi nu vom mai trăi atâta! Poate nici ea nu credea că-i va ajunge. Dar totul e în mâinile lui Dumnezeu și numai El va decide cât și cui îi este scris. E clar altceva: cât ar trăi omul pe pământ tot o să i se pară puțin. Să-i mulțumim Domnului pentru cât este!
Iar Tațiana Vlad-Guga ne privește dintre stele, cu 100 de lumânări înfipte într-o prescură pusă lângă o carte de rugăciuni din care se roagă lui Dumnezeu pentru noi… Să credem neapărat că Dumnezeu i-a așezat sufletul în rând cu drepții.
Nicolae ȘAPCĂ
VIAȚA CÂT O CLIPĂ…
Doamnei Tațiana Vlad-Guga,
de ziua nașterii, la 99 de ani
Mă plimb pe traseul unei clipe!
E lung!
Parcă-i fără început
și fără sfârșit,
de undeva începe
și undeva se termină.
Nici nu mai țin minte
când am pornit,
dar merg
și tot merg
și nu văd capătul.
Mi se pare această clipă
o infinitate!
Și doar e o singură clipă
care cuprinde
99 de primăveri,
99 de veri,
99 de toamne,
99 de ierni…
E o clipă
cât un univers?
Nuuuuuu….
E doar o clipită
ce se numește
VIAȚĂ…
Nicolae ȘAPCĂ
13.11.2023
OMAGIU
(Poetei Tațiana Vlad Guga)
Era nins și părul și tot ninși și anii
Curate, pagini ai trecut prin viață
N-au fost puține piedici ce au cerut strădanii
Dar le-ai primit cu zâmbetul pe față.
Știm toți, destinu-ți n-a fost rai cu flori
Pe drumurile vieții a fost și rău și bine
Te-au supărat elevii uneori,
Dar ei te vor păstra în amintire.
De nu te uită astăzi câțiva dintre acei
E pentru că, iubindu-i, ți-a fost sufletul plin
Cum plin de rod e-ogorul de-al roadelor temei
Ce lasă fiecare urmașilor ce vin.
Acum te-ai dus, mai singuri ne-ai lăsat
Și mai săraci de-o rază de lumină
Noi ne rugăm să-ți fie somnul lin
Și Domnul să-ți vegheze liniștea deplină.
Paraschiva Abutnăriței,
fostă elevă
13.11.2024
