Povestea sa, „Monitorul bucovinean” vă propune s-o aflați astăzi, 1 octombrie, cu prilejul Zilei internaționale a muzicii
Numele Federica este de sorginte italiană. Dar, avem și noi, pe meleagurile pitorești ale Bucovinei, o Federică a noastră, și una extrem de talentată. Astfel a fost numită fetița care a văzut lumina zilei în urmă cu 17 ani în localitatea Bahrinești, în apropierea frontierei dintre Ucraina și România.
A avut o copilărie „muzicală”
Federica bucovineană, pe numele său de familie Topala, a cochetat cu muzica încă din fragedă copilărie. Îndrăgea să-și asculte artiștii favoriți, gândidu-se că, poate într-o zi, îi va fi și ei sortit să probeze „haina” muzicală. Primele apariții au fost pe scena școlară, cu prilejul a diferitor evenimente, cum ar fi serbările de Anul Nou, Ziua profesorului, 8 martie, etc.
— Muzica, și-a făcut prezența în viața mea în clasele primare. Aveam o profesoară de limba franceză, care organiza des diferite manifestări în școală și mă invita și pe mine să cânt. Iar în vara dinainte de începere a clasei a cincea, mă aflam cu părinții la Hliboca cu niște treburi. Intenționam, deja, să plecăm spre casă, dar, întâmplarea a făcut ca, în calea noastră să ne apară Școala de muzică din orășel. Așa am decis să-mi încerc norocul. Pentru început, am frecventat orele de canto, — povestește Federica.
Au trecut anii, iar atunci când a venit vremea de a se decide în privința viitoarei profesii, tânăra a făcut o alegere îndrăzneață. Aspirațiile sale muzicale, dar și darul cu care a fost înzestrată, au îndemnat-o să-și îndrepte privirea spre Colegiul Regional de Arte „Isidor Vorobchievici” din Cernăuți. Aici, momentan, face primii pași, pentru ca, în cele din urmă, să devină ceea ce tinde, iar ținta Federicăi este să se facă, nimic alta, decât dirijoare.
— Alegerea specialității de dirijor a fost, oarecum, o decizie ocazională. Studiind la Școala de muzică și saxofonul, cugetam asupra a două opțiuni. Dar, dat fiind că specialitatea „Dirijor de cor” este una mai amplă, care prevede, totodată, studii de canto și pian, am optat pentru această variantă, — dezvăluie domnișoara Federica.
A mânui cu iscusință bagheta este o activitate deloc ușoară. Trebuie să știi și să poți o sumedenie de lucruri. Însă, aceasta n-o sperie pe tânăra din Bahrinești.
— Într-adevăr, — remarcă fata, — pentru a conduce un cor în calitate de dirijor este complicat. Înseamnă o muncă colectivă, iar pentru a deveni un profesionist bun trebuie să dobândești foarte multe cunoștințe. Este nevoie și de multă practică, care-ți va fi de folos în viitor. Actualmente, efectuând un stagiu practic la o școală de muzică, încep a căpăta o anumită experiență în acest sens, în special în ceea ce privește lucrul cu copiii.
Pianul, saxofonul și cântatul cu vocea, de asemenea, le are la suflet
În același timp, Federica Topala se simte minunat și-n postura de vocalistă, iar, în afară de aceasta, mai stăpânește cu brio și câteva instrumente muzicale.
— După cum am mai spus, la Școală de muzică am studiat saxofonul și pianul. Am iubit și iubesc extrem de mult aceste instrumente. Sunt instrumente complexe, la fel ca și celelalte. Dacă dorești să devii un adevărat muzician, trebuie să depui eforturi intense — să repeți măcar vreo 3-4 ore pe zi, pentru a-ți dezvolta tehnica și partea sonoră. Munca asiduă și permanentă te va duce sus. Studiind la Colegiul nostru, ai posibilitatea să întâlnești niște profesioniști de mare valoare, care te vor ajuta să evoluezi în continuare și te vor sprijini întotdeauna, — menționează F. Topala.
— Dar, personal, ce ți se pare mai greu: să fii dirijor, vocalist sau instrumentist?, — o întreb, din curiozitate, pe Federica.
— Și una, și alta, și celealtă — sunt chestii destul de dificile de îmbrățișat. Totuși, după părerea mea, cel mai greu le este dirijorilor. Fiind dirijor de cor sau de orchestră, trebuie să cunoști specificul a totul ce te înconjoară: atât particularitățile vocilor ce interpretează, cât și a instrumentelor.
Despre preferințe, emoțiile de pe scenă și gândurile de viitor
În toți acești ani, de când a început să practice muzica în diferite aspecte ale ei, protagonista relatării mele a participat și la diferite evenimente muzicale, de care își aduce aminte cu drag.
— Ca studentă a Colegiului de arte, am fost împreună cu corul instituției la diverse concursuri, am luat parte la numeroase concerte. De asemenea, am evoluat și solo la concursuri de specialitate, reprezentând atât Colegiul „Isidor Vorobchievici” din Cernăuți, cât și, anterior, Școala de muzică din Hliboca, — notează Federica.
Și, după cum însuși sesizează, chiar și în prezent, emoțiile sunt întotdeauna la cotă maximă, la fel ca prima dată. „Parcă, când te afli pe scenă alături de colectiv, ești ceva mai liniștită, față de cazurile când te bazezi doar pe propriile forțe. Sincer să zic, chiar și la examene am emoții”, — susține tânăra muziciană.
Cât despre stilurile și artiștii preferați, spune că îi plac, în aceași măsură, interpretarea clasică și cea modernă. Dar, nu ține neapărat să fie ca cineva anume. „Vreau să fiu eu însumi”, — afirmă Federica.
Pe lângă muzică, marea ei dragoste, fata este pasionată, de asemenea, de preparea diferitor prăjituri, iar când vine acasă în weekend de la studii, mai mereu pregătește ceva delicios.
Năzuințele sale pentru viitor sunt destul de importante. Planifică, întâi de toate, să studieze în continuare foarte mult, pentru a-și îmbogăți bagajul de cunoștințe. „Dar, cum o vrea Dumnezeu, așa să fie. Sper să am posibilitatea, să ajung acolo unde îmi doresc”, — trage nădejde Federica Topala, iar noi îi urăm mult succes într-aceasta!
Gheorghe SEMENIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
