Cândva prin fragedă copilărie, micuțul Ștefan a tras cu ochiul din întâmplare, cum unul dintre vecinii săi gusta cu lingura din borcanul cu miere. Băiatul a încremenit de mirare: cum este posibil, oare, un asemenea răsfăț, el dorind, la rândul său, măcar să puie limba pe aceste bunătățuri. Desigur, n-a îndrăznit să-i ceară vecinului să împartă cu el din gustoasa miere, dar, deja de pe atunci, și-a dat cuvântul că, atunci când va crește, obligatoriu va avea stupi.
… Acum, trecând peste jumătate de veac din acele vremuri, Ștefan Popescu, fostul director al Școlii Generale din Suceveni c-o experiență de conducere de 23 de ani, cu mare plăcere își arată gospodăria sa apicolă, care numără aproximativ 80 de stupi. Aici toate sunt puse la locul lor: domnește o viață strict gândită și clar planificată, fiecare dintre albini avându-și obligațiile sale, pe care le îndeplinește cu grijă, și, în cele din urmă, contribuie la producerea unei mieri de calitate: bună, gustoasă și sănătoasă.
De fapt, ascultând relatările domnului Popescu, parcă citeam o carte: interesantă de la prima pâna la ultima pagină. De exemplu, de la el am aflat că, atunci când insectele adună nectar de pe flori și din copaci, în speță din florile de tei, se pot depărta de la stupi la o distanță de cel puțin 7 kilometri. Dar numaidecât se întorc acasă.
Mi-a mai povestit Ștefan Popescu c-a învățat să vorbească cu albinele, precum cu oamenii: în liniște, domol și dulce. Și, poate că, anume din această cauză încă nu i s-a întâmplat vreodată să fie înțepat de către albine. Mi-a arătat gospodarul și locul destinat tratării prin apiterapie, o metodă foarte eficientă de combatere a multor afecțiuni. Mai pe scurt, domnul Popescu își are și pacienții săi, dar și doritori de a procura produse naturale la prețuri destul de accesibile. Dar, totodată, în fiecare an, în prima zi de școală, albinarul din Suceveni le oferă gratuit elevilor din clasa întâi a Liceului din localitate câte un borcan de miere.
În încheierea acestei scurte povestiri despre o persoană înzestrată de către Dumnezeu cu calități extraordinare, așa cum este Ștefan Popescu, am să mai notez că Dumnealui a găsit pe teritoriul satului natal un izvor cu apă cu adevărat tămăduitoare, l-a amenajat cu toate cele necesare prin propriile forțe, iar alături a mai aranjat și-un iaz, pe care plutesc cu mândrie rațe sălbatice și lebede de o frumusețe admirabilă. Ce minune! Ce imagine splendidă!
Vasili GHEINIȘ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
