–Ori de câte ori trec prin Dinăuți, îmi atrage atenția un agregat vechi de pe teritoriul fostei ferme. Este o elice cu trei aripi din metal sau o „morișcă”, după cum îi spun unii săteni, un model depășit de actualele mecanisme eoliene, folosite la obținerea curentului electric.
–După cel de-al Doilea Război Mondial, când a început colectivizarea, asemenea agregate au apărut în mai multe sate. Dar la Dinăuți el s-a păstrat până în zilele noastre. Desigur, nu funcționează de mult timp, dar stă așa ca un monument al unor vremuri apuse.
–Și care a fost funcția lui? Producea curent electric?
–Nu. Elicea cu trei aripi, fixată pe un suport din metal și ridicată mai sus, pare un mecanism solid. În realitate este o șișcorniță. Elicea, folosind puterea vântului, punea în funcțiune reductorul, iar acela, la rândul său – cuțitele de tocat paie. Iată principiul de lucru al acestui agregat atât de necesar pentru o fermă neelectrificată.
–Este lăudabil faptul că această elice s-a păstrat până acum și n-a nimerit în mâinile celor ce colectează fier uzat.
–Ea, care a făcut parte din averea fostului colhoz din Dinăuți și împărțită între membrii acestei gospodării agricole, are un anumit preț. Iar persoana care duce evidența ține la ea. Au încercat s-o cumpere niște oameni de afaceri, chiar proprietarul stației de deservire tehnică a automobilelor din sat, au fost propuneri de la o mănăstire, dar gospodarul nostru n-a căzut de acord. A spus că această „morișcă” este un simbol al satului Dinăuți…
–…care ne amintește de perioada de până la electrificarea localității. Când în casele gospodarilor din Dinăuți a apărut permanent curentul electric?
–În anii 1963-1964. Au fost puși stâlpi pe toate ulicioarele și trase sârme la fiecare casă. Dar înainte de aceasta, la moară era un generator puternic care dădea curent electric numai seara. El punea în funcțiune și pietrele morii.
–Exact ca în satul meu de baștină Berestea, aflat la 7 kilometri de Dinăuți. Era o clădire mai lungă, cu trei despărțituri: în una funcționa generatorul de curent electric, în alta era moara, pusă în funcțiune cu un pas ce venea de la generator, iar în a treia era fierăria satului. Exact în vara anului 1963, țin bine minte acest lucru, căci eram în prima mea vacanță școlară, a apărut în sat curentul electric permanent.
–Acea moară de la Dinăuți se afla în fosta casă a lui Borșevici. Acest Borșevici a plecat la câștig în alte țări, s-a întors cu bani și a cumpărat pământ, avea cârciumă. A devenit, cum s-ar spune, om înstărit. De aceea a și fost deportat de puterea sovietică. De bunurile agonisite de el s-a folosit colhozul din sat. Vreau să vă spun că și gospodăria agricolă colectivă din Dinăuți a fost prosperă, mai ales pe timpul ultimului ei președinte, Ilie Ligun. Acesta, știind că mă preocup de arta fotografică, m-a rugat să fotografiez momente importante din viața colhozului. Avea nevoie de asemenea fotografii pentru o expoziție de la Kiev. Mi-a cerut și pelicula. Și acum îmi pare rău că n-am păstrat pentru mine asemenea fotografii. Este o mică istorie ilustrată a satului nostru. Le-aș fi arătat acum nepoților. Dar îi port prin asemenea locuri din sat și le povestesc despre cele ce au fost odinioară. Le sunt interesante aceste „povești ale bunelului”, după cum spun ei.
–Domnule Valeriu, acum, când simțim deficitul de curent electric, se pune mare preț pe energia eoliană, energia solară, adică pe energia regenerabilă. Poate, cu timpul, vechea elice de la fosta fermă din Dinăuți va ceda locul unor mici turbine eoliene. Mai practic mi se pare instalarea panourilor solare, care încep să se înscrie în peisajul satului nostru contemporan.
–Și în Dinăuți sunt câțiva gospodari care au panouri solare. Iată, voluntarul nostru, Vladislav Dântu, care transportă permanent ajutor material pe front, a instalat panouri solare la casa părintească din Mălinești și la cea din Dinăuți, unde locuiește. Cred că o să apară tot mai multe asemenea instalații. În sat avem și ingineri buni, bunăoară, Gheorghe Bejenar, care, la timpul său, a lucrat la mai multe centrale atomice.
–Ne-ați trimis și fotografia unui turn din piatră din vecinătatea elicei. E și el un „monument” din acea perioadă?
–Exact. El servea drept frigider. Acolo se ținea la rece laptele de la fermă. Acest „frigider natural” funcționa după următorul principiu. Pe timp de iarnă se pregăteau bolovani de gheață și se păstrau în acest turn umplut cu paie. Chiar și în luna lui Cuptor găseai acolo acești bolovani de gheață. Mai târziu, când au apărut frigiderele la fermă, această construcție a fost folosită ca turn de apă.
–Acum în puține sate s-au păstrat fermele de vaci cu lapte.
–Și în sectorul privat sunt puține vaci. Lângă casa mea, de mulți ani la rând, în fiecare dimineață vine un întreprinzător din Cristinești, care colectează produse lactate, mai ales brânză și smântână. La început se adunau mulți gospodari, exact ca la o nuntă sau la o petrecere, iar în ultimul timp numărul lor a scăzut considerabil. În douăzeci de minute întreprinzătorul cumpără producția sătenilor și pleacă. Privesc la acest lucru cu regret, deoarece oamenii de la țară se ocupă tot mai puțin de producția agricolă. Dar poate vor apărea alte forme mai eficiente în sectorul agrar? Timpul va arăta. Cert este că la Dinăuți au fost întotdeauna oameni gospodari și ingenioși.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
