Dorința de a deveni grănicer a rămas în visurile copilăriei
…. Afară era primăvară. Anastasia privea îndelung pe fereastra unei clase școlare și visa să devină grănicer. „Iată-mă în uniformă militară, la frontieră, apăr țara”, se gândea fata…
— Da, chiar la asta visam, — povestește cu zâmbetul pe față Anastasia Semco, asistentă medicală la Centrul de medicină primară al comunei Hliboca. — Și, cine știe, poate că, visul meu s-ar fi îndeplinit cândva. Însă bunica mea, și ea cadru medical, m-a sfătuit delicat: „Ascultă, dragă nepoțică, ce-ți trebuie frontiera aia?! Termină nouă clase și continuă-ți studiile la Colegiul de Medicină din Cernăuți”. Nu știu de ce, dar cuvintele bunicii m-au convins, asfel că am decis să studiez la insituția mai sus amintită, iar după aceea am început să lucrez ca asistentă medicală la Centrul de medicină primară al comunei Hliboca. În colectiv am fost primită cu drag, colegii oferindu-mi sfaturi practice prețioase. În acești patru ani de activitate am înțeles cât de importantă este comunicarea cu pacienții, am învățat să le înțeleg durerile și să le acord ajutorul cuvenit. Vă spun sincer, m-am îndrăgostit de actuala mea profesie.
Mama este cel mai înflăcărat suporter al feciorașilor săi fotbaliști
Stând la masă în cabinetul său de serviciu la un calculator, această tânără și simpatică doamnă mi s-a prezentat cu amabilitate:
— Sunt Ina Simco — asistentă medicală de familie la Centrul de medicină primară al comunei Hliboca.
Au urmat o discuție plăcută, în timpul căreia doamna Ina mi-a relatat că a absolvit Școala de Medicină din Noua Suliță și și-a început cariera la Ambulatoriul din satul Tărășeni.
Dorea să fie moașă, dar a activat ca asistentă medicală de patronaj. S-a adaptat rapid la specificul postului și după doi ani de muncă a fost trimisă la Policlinica Raională din Hliboca. Având o experiență bogată în domeniu, actualmente Ina Simco este una dintre cele mai bune asistente medicale ale Centrului de medicină primară al comunei Hliboca. Printre ai săi 1800 de pacienți, care țin de sfera ei de deservire, sunt mulți copilași, pe care-i îndrăgește în mod deosebit și le vine în ajutor, când este nevoie.
Îi îngrijește ca o mamă iubitoare pe micii pacienți, dar nu uită, cu siguranță, nici de ai săi trei băieți. Doi dintre ei sunt fotbaliști, practicând acest sport la o secție specială, iar mămica nu pierde nici un meci de-al lor, merge și-n partidele din deplasare, fiind cel mai înflăcărat suporter al feciorașilor săi. Și, totodată, dacă o cere situația, acordă ajutor medical întregii echipe. Cred că, este un gest foarte elocvent și extrem de frumos.
Vasili GHEINIȘ
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
