– Stimată doamnă Natalia Cevca, în pofida acestor vremuri de restriște pentru întreaga societate, activitatea lucrătorilor culturii este de real folos. Evident că au intervenit unele schimbări și ea nu este atât de amplă ca pe timp de pace. Dar, totuși, sunteți la datorie și vă străduiți, pe măsura posibilităților, să satisfaceți necesitățile spirituale ale locuitorilor din Buda Mare și Buda Mică, din Comunitatea Teritorială Ostrița.
– Chiar din primele zile ale războiului am fost antrenați la colectarea ajutorului umanitar, iar la Școala primară am pregătit totul pentru primirea refugiaților din estul țării. În primul an de război, ca și în perioada anterioară de pandemie, majoritatea acțiunilor culturale s-au desfășurat online. M-am deprins cu acest fel de activitate, dar altă soluție nu era. Lucrez cu copiii, iar ei trebuie să se bucure de copilărie, căci timpul trece și copilăria n-o mai întorci. Am avut mai mult acțiuni tematice, tema principală fiind pacea. „Noi pace vrem” – așa a fost ea intitulată. I-am filmat pe copiii, care s-au prezentat cu cântece și poezii, și clipurile au fost postate în rețelele de socializare.
Am participat la festivalul colindelor, desfășurat la Horbova, tot acolo a avut loc, la 1 iunie, o sărbătoare consacrată Zilei Internaționale a Copilului. Ea a fost organizată pentru copiii din familiile puțin asigurate din localitățile Comunității.
– Deci, încetul cu încetul treceți la activitatea firească offline – cu participarea nemijlocită.
– Pe cât se poate. Am adunat la Casa de folclor din Buda Mică elevi talentați din ambele sate – Buda Mare și Buda Mică. Până la crearea Comunității Teritoriale Ostrița am lucrat și cu elevi din Pasat. Erau trei sate de nedespărțit. Acum Pasatul face parte din CT Voloca, dar, totuși, avem activități comune. Bunăoară, la hramul din Pasat am cântat, acompaniată fiind de vestita orchestră din Voloca.
După cum am spus mai sus, copiii nu pot fi lipsiți de cântec și poezie. Am organizat pentru ei concursuri consacrate lui Eminescu, Vieru, Șevcenko. Creăm videoclipuri tematice. Am colindat cu copiii toate locurile pitorești din localitățile noastre. Materialul filmat este montat împreună cu muzica și cu interpretarea propriu-zisă a cântecului sau declamarea poeziei și se primește videoclipul care poate fi privit și apreciat în rețelele de socializare. Punem accentul și pe muzica religioasă, altfel nici că poate fi în aceste vremuri. În afară de aceasta, pregătind un cântec cu elevii, îmi imaginez și felul cum trebuie ei să fie îmbrăcați. Sunt cazuri când cos rochii pentru un anumit cântec.
– Dumneavoastră, doamnă Natalia Cevca, ați venit pe meleagurile herțene din Moldova. Deși vorbim aceeași limbă, dar tradițiile se deosebesc…
– Lucrătorul culturii, dar mai ales acela care activează la o Casă de folclor, fie această instituție într-o localitate sătească, are misiunea de a contribui la păstrarea tradițiilor populare. Până la descentralizare, când eram cu toții într-un singur raion – Herța, în fiecare an avea loc Festivalul raional „La izvoare”. Fiecare localitate își prezenta tradițiile, portul, bucătăria națională. După crearea Comunității Teritoriale Ostrița, am hotărât să organizăm un festival asemănător la Ostrița cu participarea artiștilor amatori din toate localitățile comunei. Planurile noastre frumoase au fost zădărnicite de război. Atunci când sună sirenele alarmei antiaeriene nu poți desfășura acțiuni culturale de masă. După terminarea războiului neapărat vom reveni la această frumoasă idee.
– Ați spus că uneori coaseți rochii pentru tinerele artiste amatoare…
– Este o pasiune a mea mai veche. Am învățat croitoria în Moldova, de la bunica mea. După ce m-am căsătorit și m-am mutat cu traiul la Buda, la baștina soțului meu, am însușit mai bine această meserie de la mama-soacră, Tatiana Cevca. Am început să cos chiar rochii de mireasă, am pornit și o mică afacere. Aveam și planuri mari, am reușit să însușesc primele trei lecții de croitorie la nivel profesional, dar a început războiul și au apărut cu totul alte griji și preocupări.
– Lumea vă cunoaște și ca interpretă.
– Îmi place să cânt și îi învăț și pe alții să cânte. După ce am venit încoace din Moldova mea natală, am evoluat împreună cu Orchestra de muzică populară „Plaiul Herței”. Am cântat și pe la nunți. Și este vorba nu numai de cântece, am încercat să revenim la unele tradiții uitate ale nunților de odinioară. Era ceva foarte frumos.
– Vor veni și timpurile de pace, se vor întoarce tinerii în sat, se vor juca nunți, va intra pe făgașul firesc și viața culturală…
– Că bine ziceți. Deocamdată mă consacru lucrului cu copiii. Mă străduiesc ca ei să înțeleagă frumusețea cântecelor noastre și să se bucure de copilărie.
– Vă doresc succese, iar nouă tuturor – sosirea cât mai repede a păcii.
Interlocutor: Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
