Steaua națiunii noastre române a răsărit pe cerul lumii atunci când s-a născut Eminescu și această stea noi o numim Luceafăr. Așa obișnuim noi să spunem, cu toate că, de fapt, Eminescu este „raza ei” care „abea acum luci vederii noastre”. Steaua poporului român a răsărit cu mii de ani în urmă, așa cum spune Poetul în acest excepțional poem, reușind doar în patru catrene să ne poarte prin întreaga galaxie luminată de raza Luceafărului, de la poziția sa cosmopolită până la dragostea sa pământească, atât de asemănătoare cu a multor altora, care nu au știut să o povestească atât de genial, și care s-a sfârșit nu așa cum și-a dorit el cu adevărat. Eminescu este clipa cea veșnică pe care am văzut-o după răsăritul stelei și nu ne va fi dat să vedem o altă stea mai strălucitoare decât Luceafărul. Și cine poată să știe dacă a pornit deja din cer raza unei stele mai strălucitoare decât cea a lui Eminescu? Doar Dumnezeu!
Nu pot să uit nici de viziunea lui Geo Bogza, care atât de accesibil ne demonstrează că Eminescu este trimisul lui Dumnezeu în acest popor român și tot el să fie cel mai important pilon al culturii și spiritualității care îl definește în univers:
„Cum au ieşit din sat, Sfântul Petru a început să se roage la Dumnezeu:
– Doamne, fă ceva pentru oamenii aceştia, că tare ne-au primit frumos!
– Ce-ai vrea să fac, Sfinte Petre, că ai văzut că nu erau nevoiaşi.
– Fă ceva, fă să-şi vadă măcar o dată sufletul.
– Să-şi vadă sufletul, spui, Sfinte Petre?
– Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul acela, de acolo.
– Bine, Sfinte Petre, a spus Dumnezeu, privind gânditor satul din vale.
Iar după o vreme, din neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu.”
Excepțional! Iar cuvintele lui Sfântu Petru: „fă să-şi vadă măcar o dată sufletul”, mă fac să cred că o a doua oară nu va mai fi posibil vreodată. Astfel, asupra operei lui Eminescu se va medita încă sute de ani de acum încolo și întotdeauna se va pune punct de suspensie. Opera lui Eminescu este inepuizabilă, iar steaua lui este fără de apus. Căci așa vrea Dumnezeu.
De la acel răsărit de stea, văzută de lume, au trecut 174 de ani. Este vorba de Ziua nașterii lui Eminescu și Ziua Culturii Naționale. Anume cu acest prilej comunitatea românească din regiunea Cernăuți l-a omagiat pe Poetul nepereche, într-un mod devenit tradițional, obișnuit, dar cu un suflu curat precum curat era și aerul de gerar din curtea casei lui Aron Pumnul de pe strada care îi poartă numele. Ca întotdeauna ne-a întâmpinat doamna Elena Tărâțeanu, directoarea muzeului „Mihai Eminescu” împreună cu fiica Ana-Cristina Mihaesi, președinta Fundației „Casa Limbii Române”. Ne-au vorbit încă odată despre speranța că acest edificiu de o încărcătură spirituală excepțională va fi restaurat și transformat întru-un muzeu cu ușile mereu deschise.
Prezenți alături de noi diplomații Laurențiu Ciocan și Nicolae Dan Constantin, ne-au vorbit despre importanța Zilelor Culturii Naționale, despre locul lui Eminescu în conștiința de neam, au apreciat mult faptul cum românii din regiunea Cernăuți știu să-și păstreze identitatea națională și valorile ei.
Gânduri alese la bustul lui Mihai Eminescu a rostit poetul Vasile Bâcu, ziarista Felicia Toma. Au depus flori la soclul Poetului și membrii unei impunătoare delegații sosite de la Focșani, însoțiți de domnul Ion Ignat, directorul Liceului „Alexandru cel Bun” cu care desfășoară un proiect comun.
În aceste clipe mi-am amintit că la 15 iunie se vor împlini 35 de ani de la dezvelirea bustului din curtea casei lui Aron Pumnul. Eram student. În memorie mi se păstrează proaspăt chipurile lui Grigore Vieru, Ioan Alexandru, Grigore Bostan, a tinerei elite românești de atunci de la Cernăuți, mulți demni de pomenire.
Activitățile au continuat la statuia Luceafărului din centrul Cernăuțiului. De regulă aici vin cei mai mulți admiratori al Marelui Poet, aici nu lipsesc nici autoritățile statului. Rând pe rând, moderatorul Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina „Mihai Eminescu”, invită pe fiecare în parte la depunerea florilor, în timp ce Corul „Armonia” dirijat de maestrul Dumitru Caulea interpretează cântece pe versuri de Eminescu.
Din partea autorităților regiunii au depus flori Iulia Hrițcu-Andrieș, adjunctă a șefului Administrației regionale militare, Petro Brijak, reprezentant al Consiliului regional Cernăuți, corpul misiunii diplomatice române la Cernăuți în persoanele domnilor Laurențiu Dragomir, Dan Constantin, Florin Stan, lideri și reprezentanți ai mediului asociativ românesc din nordul Bucovinei.
La sediul Societății „Mihai Eminescu” a avut loc un dialog despre Eminescu și Cultura Națională moderat de Vasile Bâcu, în cadrul căruia sala plină a fost salutată de domnul Laurențiu Ciocan, consul general de carieră la Consulatul general al României la Cernăuți. Au fost prezenți domnii Paul Mircea Iordache de la Asociația „Vatra românească” din Botoșani și Florin Egner, reprezentat al Zonei Mitropolitane Botoșani.
O relatare deosebit de interesantă a avut scriitoarea și ziarista Maria Toacă-Andrieș, care a vorbit despre un exponat de muzeu adus de Elena Tărâțeanu. Este vorba despre o carte veche de Poezii de Mihai Eminescu, care a fost adusă la Societate de doi tineri ucraineni. Ei au găsit cartea prin cerdacul casei lor. Făcând ordine și văzând că scrie pe ea Eminescu, sau gândit să n-o arunce, dar s-o predea celora care poate o apreciază. Un lucru demn de laudă. Iar doamna Maria Toacă a concluzionat că în ei probabil mai palpită și sânge românesc rămas de la înaintașii lor.
Au citit din versurile proprii dedicate lui Eminescu poetul Vasile Bâcu, Nicolae Șapcă. Nu a lipsit nici „Glosa” lui Eminescu cântată cu tot sufletul de interpreta Carolina Jitaru, care este și autoarea melodiei. Tot ea a interpretat cântecul „Cernăuți” scris de compozitorul Dumitru Ignat pe versurile poetului Vasile Bâcu. Conducătoarea ansamblului „Izvoraș” Victoria Costinean ne-a dăruit un „Colind pentru Eminescu”, iar rapsodul popular Nicolae Mintencu ne-a oferit o suită de romanțe pe versurile Luceafărului.
Sper că până la 15 ianuarie 2025, când vom sărbători 175 de ani de la nașterea Poetului, va vedea lumina tiparului ediția antologică „Eminescu în opera poeților români din Cernăuți” (1945-2025).
Dacă marcăm și Ziua Culturii Naționale, consider oportun să amintim de Constantin Brâncuși, creatorul „Coloanei infinitului”, dar și de Ion Irimescu, autorul busturilor lui Eminescu din orașele Hliboca și Noua Sulița, regiunea Cernăuți. Să nu uităm de Dumitru Gorșcovschi, care a creat statuia Luceafărului din capitala istorică a Bucovinei, la care depunem flori cel puțin de două ori pe an. Să nu-l trecem cu vederea pe tânărul Cristian Botă, care deja ne-a oferit busturile lui Dumitru Covalciuc și Grigore Bostan.
Dacă vorbim de pictură, să-l pomenim pe Nicolae Grigorescu, Epaminonda Bucevschi, care ne-au lăsat inestimabile valori de artă pe care le mai putem vedea în biserici chiar în zona noastră. Dar să nu uităm de contemporanii noștri Alexandru Timciuc, Ștefan Purice, Ilie Jijian…
Dacă vom vorbi despre muzică, literatură, teatru etc. etc., nu vom termina niciodată. Așa cum niciodată nu se va stinge pentru noi „steaua care a răsărit” — Steaua lui Eminescu…
Nicolae Șapcă
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
Foto Nicolae Hauca
