LOŢI ŞI DORU
de Dorin MISICHEVICI
(nuvelă realistă, cu elemente suprarealiste)
Sibiu, 2007
PARTEA DOUA
(partea întâi o găsiți pe https://monitorbuk.com/cultura/membri-ai-cenaclului-transfrontalier-cernauti-suceava-masina-cu-poeti-dorin-misichevici/)
…
—Da!
—Român? întrebă ungurul.
—Da! răspunse românul, numai că de peste gardul de sârmă, din fostul lagăr.
—E bine!
—E bine!
Amândoi tăcură un moment. Se priveau cu interes.
—Ştii, începu românul, care era mai vorbăreţ, pe timpuri, priveam emisiunea magheară pe TVR-1, am învăţat o grămadă de cuvinte şi expresii din ungureşte. Mă minunam atunci cât de bine se potriveşte limba voastră la rock. Extraordinar! Sunt rocker, am crescut cu muzica voastră. Mi-au plăcut tare de tot trupele voastre rock, am fost şi la câteva concerte cu trupe ungureşti: Locomotiv G.T., Corvina şi încă una dar nu-mi amintesc numele, sunt puţin şi obosit …erau tari, cele mai bune din fostul lagăr…
—Am fost şi eu, din adolescenţă, la concertele Phoenix, Mondial şi multe altele… Grozave trupe! Ştii, Phoenix cântă deseară. Şi eu sunt rocker.
—Atunci de ce eşti tuns scurt? întrebă românul.
—De dragul feciorului. El se tunde scurt şi am vrut să-i fac… Nu-şi termină fraza, lăsând privirea trist în jos.
—E unul din motivele pentru care sunt şi eu aici. O să ne distrăm de minune. Muzica de calitate, cântată împreună, face cât două rugăciuni, îi sări în ajutor românul, care simţi mai mult că Loţi avea probleme cu feciorul.
—Dar ce oraş frumos! Oraş deschis, oraş fără ziduri!
—Locuiesc în el, spuse Loţi, cu o mândrie sinceră.
—Eşti norocos, remarcă cu sinceritate şi Doru. Și eu locuiesc într-un oraş frumos, atâta doar că nu a prea a rămas cultură în el… Voi, maghiarii, m-aţi învăţat o mulţime de lucruri frumoase…
—Ştii, spuse Loţi, vinul e bun, dar nu e prea sănătos, e dulce, diabet şi alte rele… Mă gândeam eu că o să întâlnesc pe cineva
… un prieten, cu care să beau o sticlă de palincă…
—Am şi eu o sticlă de rachiu,— spuse Doru,— n-am băut de mult, dar, pentru asemenea eveniment — face, pentru această lume frumoasă, pentru lumină… am trăit mai mult de jumătate din viaţa mea în întuneric şi am băut, poate mai mult din cauză că nu aveam o alternativă. Omul e făcut să aleagă…şi să trăieşti atâta timp fără sărbători adevărate, fără surprize, fără minuni…
Prietene Loţi, de-ai vedea ce se face în sufletul meu, e în frac, totul e culoare, confetti, fanfara cântă, foc de artificii… am o dorinţă ferbinte să sărbătoresc, să mă îmbăt pentru lumină…
—Că tare bine zici. Asta simt şi eu. Dacă feciorul meu ieşea azi cu mine, nu ne mai întâlneam, poate, e mai bine aşa, sigur e
mai bine… unul de la mine, altul de la tine. Loţi turnă în pahar, turnă şi Doru…
—Să amestecăm, continuă el, să amestecăm, aşa cum e oraşul ăsta. Toţi am frământat la aluatul din care e făcut… şi uite ce frumos a ieşit! De unde eşti, Dorule? Din ce ţară eşti? Loţi vorbea româneşte mai bine decât Doru, cu un accent care-i dădea limbii un farmec aparte. Doru,nu că ar fi vorbit-o prost, dar se vedea că niciodată nu a fost încurajat să o vorbească bine.
Doru spuse ţara.
—A fost mai greu ca la noi, — remarcă Loţi.
Da, a fost, întări Doru, când priveai la turmele de soldaţi din Piaţa Roşie, mânaţi în aceeaşi direcţie spre întuneric şi acum când priveşti la armatele acestea de oameni liberi care se plimbă prin pieţe, oameni care vin de unde vor ei şi se duc
unde vor ei, îţi vine să strigi, chiar strigi ca un personaj de-al lui Dostoevski, că adevărul trebuie să fie incredibil,atât de măreţ este el şi ca să-l faci credibil, trebuie să-l amesteci cu minciuna… azi e liber şi minunat, prietene Loţi, lumea credibilă a minciunii apune, se naşte altă lume, lumea incredibilă a adevărului… minune, nu găsesc alt cuvânt… minune… Mă gândesc la Dumnezeu cum aranjează toate lucrurile şi, slavă Lui, că noi suntem în viaţă, că noi suntem aici şi vedem…
Doru sorbi o gură de palincă, Loţi sorbi din rachiu. Îi povesti lui Doru întâmplarea cu feciorul.
—Ştii ce mi-a răspuns când l-am invitat să ieşim în oraş, spunându-i că jumătatea frumoasă a Europei e aici la noi?
—Intuiesc. A spus că el e din cealaltă jumătate. Exemplu clasic de teribilism. Mă văd pe mine cu vreo treizeci de ani şi ceva în urmă… Ştii,Loţi,Dumnezeu a intervenit în viaţa mea… Sunt cel mai fericit, mai norocos om de pe pământ… Mă scol şi mă culc fericit… Stau şi mă gândesc că dacă El a venit pe pământ, aici, la noi, cerşind iubire de la oameni, noi, de ce am face altfel?Să cerşim şi noi iertare de la cei pe care i-am nedreptăţt,i-am neglijat,mai ales că noi,prietene Loţi,suntem
vinovaţi…să cerşim de la ei dragoste,mai frumos lucru nici nu există…Uite ce frumos era în biserică, toţi la unloc ortodoxşi,protestanţi,catolici-aceasta înseamnă cultură,de la cuvântul cult…Experienţa mea de viaţă din ţara urii,din
ţara care şi-a aţâţat continuu o parte a populaţiei împotriva altei părţi şi care s-a înecat în propriile bale de ură,îmi
spune că numai dacă vom cerşi iubire unii de la alţii,numai atunci avem şi noi şansa noastră…Mă voi aşeza la o încuci-
şare de drumuri şi o voi cerşi…Mă fac cerşetor de dragoste…Eu sunt extremist, frate Loţi.
—Ştii, Dorule, şi eu sunt extremist, spuse Loţi, şi e tare bine că suntem diferiţi. Trăind printre români, am înţeles un lucru
minunat dar paradoxal: cu cât românul e mai tare, cu atât şi eu, ungurul, sunt mai tare… şi cu cât el e mai slab, cu atât şi eu sunt mai slăbănog…
—Aşa e, Loţi, cu cât poporul lângă care trăieşti e mai bleg, mai slăbănog, cu atât şi noi devenim mai blegi şi bicisnici.
O lege foarte interesantă. Să bem pentru palincă, să bem pentru rachiu, că e tare palinca, că e tare rachiul, să fim şi noi
tari cum e palinca ta, rachiul meu… Doamne, ce plictiseală ar fi fost în lume dacă eu nu aş fi eu, dacă tu nu ai fi tu, dacă am fi fost toţi de aceeaşi croială. O nebunie! Dorule, să dărâmăm Turnul Babilonului! Jos cu el! Să avem grijă unul de celălalt! Să bem pentru asta! Dacă vezi că eu slăbesc, să-mi aduci aminte de unde vin şi cine sunt, strigă Loţi. Să strigi la mine: „Atilla! Scoală! Pe cal! Înainte! Asupra duşmanului din tine, înainte!”.
—Şi tu să-mi aduci aminte, frate Loţi, dacă vezi că devin bleg. Din păcate, acum la noi e foarte uşor să devii bleg… Să
strigi: „Dacule, pe cal! Arcul, paloşul, fiu de dac liber ce ești, înainte, la atac împotriva duşmanilor din tine!”. Sunt de acord cu tine: toţi duşmanii sunt înlăuntrul nostru şi nu în afara noastră, cu cei din interiorul nostru trebuie să luptăm pe viaţă şi pe
pe moarte… Am eu nişte planuri, n-o să mă las atâta cât…
—De când eşti în oraş şi pentru cât timp? — îl întrebă Loţi pe Doru.
—De aproape două zile
—Ai unde sta?
—Nu,spuse Doru, — am însă cortul cu mine, ceva mâncare, un aragaz portativ pentru cafea, pentru că nu-mi pot permite să
stau la hotel sau să închiriez o cameră, aşa că mă descurc eu, nu mă pierd…
—Hai la mine, adică la fiul meu, i-am lăsat totul lui, dacă va fi de acord…, spuse Loţi fâstâcit…
Cei doi se îndreptară spre casa feciorului lui Loţi. De departe semănau cu Don Quijote şi Sancho Panza.
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
(Va urma)
