Ele ar fi putut să aparțină unui ostaș sarmat, afirmă doctorul habilitat în istorie Antonie Moisei, șeful Catedrei de științe sociale și studii ucrainene din cadrul Universității Bucovinene de Stat de Medicină.
Câteva obiecte metalice mici, găsite în pădurea de la Țețina, de lângă Cernăuți, nu au atras inițial o atenție deosebită. Localnicii le-au arătat profesorului Antonie Moisei, în timpul cercetărilor referitoare la istoria suburbiei Roșa, considerându-le lucruri care nu prezintă o valoare semnificativă.
Obiectele au fost găsite pe o pantă, la o distanță de câțiva metri unul de celălalt. Locul exact al descoperirii și numele persoanelor care au predat obiectele sunt păstrate în mod deliberat confidențiale de către cercetători, pentru a proteja zona de căutări ilegale.
Lui Antonie Moisei i-a atras atenția un detaliu: sub stratul de pământ și de oxizi de pe două dintre obiecte se ghicea ceva asemănător cu un email colorat. După o curățare atentă, a devenit vizibil faptul că pe o cataramă mică s-au păstrat inserții de email de culoare galbenă, albastră-verzuie și albastru-închis, aproape negru, iar pe a doua placă decorativă — email deschis la culoare și albastru-verzui. Cercetările ulterioare au dat un rezultat neașteptat: obiectele au o vechime de aproximativ 1800 de ani și, după tehnologia de fabricație și cele mai apropiate analogi, aparțin tradiției meșteșugărești provincial-romane.
–Domnule Antonie Moisei, în perioada 2024-2026 sunteți angajat la realizarea proiectului privind cercetarea istoriei suburbiei Roșa a Cernăuțiului, în cadrul Proiectului Internațional RESTORY al Programului „Orizont Europa”. De ce aceste artefacte din email colorat v-au atras imediat atenția?
– Astăzi, emailul sau sticla colorată par a fi materiale obișnuite. Însă aproape cu două mii de ani în urmă, fabricarea unor astfel de lucruri era o tehnologie complexă și înaltă. Meșterul trebuia să toarne obiectul dintr-un aliaj de cupru, să facă adâncituri pe suprafața lui, să le umple cu o masă vitroasă de diferite culori și să încălzească piesa. Pentru aceasta era nevoie de cunoștințe în prelucrarea metalului și a sticlei, precum și de un control precis al temperaturii. Tocmai emailurile multicolore păstrate pe obiecte au fost primul indiciu că descoperirile ar putea fi mult mai vechi și mai interesante decât părea la început.
– Ce anume s-a găsit?
– Cele mai importante sunt două obiecte. Primul este o cataramă mică, cu dimensiunile de aproximativ 21 pe 22 de milimetri, confecționată dintr-un aliaj de cupru și decorată cu email multicolor. Al doilea este o placă decorativă alungită, cu email și cu un știft metalic pe partea din spate, cu ajutorul căruia era fixată pe o curea sau pe o altă bază din piele. În apropiere au fost găsite, de asemenea, trei plăcuțe metalice rotunde, de mici dimensiuni, prevăzute cu știfturi. Deoarece obiectele se aflau la câțiva metri unul de celălalt, se poate presupune că cel puțin o parte dintre ele ar fi putut aparține aceluiași set de centură. Cu toate acestea, nu este un complex arheologic închis, așa că nu putem afirma acest lucru cu certitudine absolută.
– Cum a fost determinată vechimea lor?
– Am căutat obiecte similare în literatura arheologică de specialitate și în cataloage. După o datare preliminară, ne-am consultat cu arheologul Mykola Ilkiv, cercetător științific la Î.S. „Centrul de Cercetări Științifice „Serviciul Arheologic de Protecție al Ucrainei”” al Institutului de Arheologie al Academiei Naționale de Științe a Ucrainei, precum și cu specialiști în istorie veche și arheologie din Bucovina de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Ulterior, căutarea de analogii a fost extinsă pe teritoriul Ucrainei, Moldovei, României și al fostelor provincii ale Imperiului Roman. Cele mai apropiate paralele ne-au condus spre secolele II–III e.n.
– De ce aceste descoperiri au fost asociate anume cu Imperiul Roman?
– Aici este importantă o sumă de caracteristici: tehnologia emailului colorat, combinația specifică de culori, forma obiectelor, modul lor de fixare și destinația. Cele mai convingătoare s-au dovedit a fi analogiile apropiate din Dacia Romană – o provincie a Imperiului Roman care a existat în mare parte pe teritoriul României de astăzi. Deosebit de revelatoare este descoperirea de la Porolissum – un mare centru roman din nordul Daciei. Acolo este cunoscută o placă de curea din bronz cu email colorat, ornament rombic și un mod similar de fixare, datată în secolul al III-lea. Detalii emailate similare au fost găsite și la Micia, Apulum, Tibiscum, Gherla, Ilișua, Bucium și în alte centre din Daciei. Aceasta înseamnă că nu coincid doar elemente individuale de ornament, ci și tehnologia, materialul, culorile, funcția și perioada de fabricație. Cele mai apropiate analogi sunt datate preponderent în a doua jumătate a secolului al II-lea – prima jumătate a secolului al III-lea. Prin urmare, aceste lucruri au astăzi o vechime de aproximativ 1800 de ani.
– Cum credeți, putem spune că au fost aduse de pe teritoriul Imperiului Roman?
– Cel mai corect este să vorbim despre obiecte aparținând tradiției meșteșugărești provincial-romane, ale căror cele mai apropiate analogi provin din Dacia Romană. Ansamblul de caracteristici dă temei să considerăm că asemenea produse au fost confecționate într-un mediu cultural roman, iar apoi au ajuns pe teritoriul Bucovinei de astăzi. Nu este nimic neobișnuit în aceasta. Monede romane, amfore, vase de sticlă, podoabe și elemente de echipament sunt descoperite de arheologi mult dincolo de granițele imperiale. Chiar și în suburbia Roșa fuseseră semnalate anterior descoperiri din epoca romană – în special o monedă de argint a împăratului Traian, iar pe teritoriul localității au fost identificate fragmente de amfore antice. Prin urmare, teritoriul actualului oraș Cernăuți era deja inclus, acum aproape două mii de ani, într-un sistem amplu de contacte cu lumea romană. Dar locul de fabricare a obiectului și originea proprietarului lui sunt două chestiuni diferite.
– De aici a apărut ipoteza unui proprietar sarmat?
– Da. Un obiect roman nu a fost utilizat în mod obligatoriu de un roman. În secolele II–III, grupurile sarmate au intrat în contact activ cu Imperiul Roman, iar așezările lor sunt cunoscute pe teritoriul dintre Prut și Nistru, de-a lungul Prutului și mai spre vest – în direcția Siretului și a Carpaților Orientali. În mormintele sarmate, arheologii au descoperit în mod repetat podoabe romane, vase, fibule, elemente de centuri și de echipament militar. Asemenea lucruri puteau ajunge la sarmați prin intermediul comerțului, al contactelor diplomatice, al serviciului militar sau ca pradă de război. Iată un fapt istoric elocvent: istoricul roman Cassius Dio relata că, după pacea din anul 175, sarmații iazigi trebuiau să furnizeze Romei 8000 de călăreți, dintre care 5500 au fost trimiși în Britania. Prin urmare, situația în care un ostaș sarmat folosea un obiect roman corespunde pe deplin realităților acelor timpuri.
– Putem vorbi deja despre un ostaș sarmat ajuns la Țețina?
– Deocamdată doar ca despre o ipoteză de lucru bine fundamentată. În favoarea ei pledează perioada, teritoriul, răspândirea obiectelor romane în mediul sarmat și importanța deosebită a echipamentului de centură și de călărie în mediul călăreților. Am verificat, de asemenea, materialele publicate referitoare la cultura mormintelor carpatice și la cultura Cerniahov, dar deocamdată nu am găsit acolo un analog apropiat pentru cataramă noastră emailată. De aceea, astăzi cea mai prudentă reconstrucție este următoarea: un obiect de tradiție provincial-romană, care ar fi putut fi utilizat de un ostaș sarmat sau de un călăreț cu un statut destul de înalt.
În prezent, cercetarea descoperirilor continuă. După finalizarea prelucrării științifice, artefactele vor fi predate Muzeului Etnografic Regional din Cernăuți, unde vor fi păstrate ca parte a patrimoniului arheologic al Bucovinei.
Interlocutor:Vasile CARLAȘCIUC
„Monitorul bucovinean” – https://monitorbuk.com/
