La 29 iulie este marcată Ziua Imnului Național al României, unul dintre simbolurile fundamentale ale statului român, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului.
Potrivit unui documentar publicat de Radio România Cultural, la 29 iulie 1848, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, un grup de tineri condus de Anton Pann ar fi intonat pentru prima dată, într-un cadru oficial, cântecul revoluționar „Deșteaptă-te, române!”.
Versurile aparțin poetului Andrei Mureșanu și provin din poemul patriotic „Un răsunet”, publicat în suplimentul „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, în numărul din 21 iunie 1848. Muzica imnului îi este atribuită, în mod tradițional, lui Anton Pann.
Momentul de la Râmnicu Vâlcea este consemnat și într-un raport al comisarului de Vâlcea, D. Zăgănescu, adresat ministrului Trebilor din Lăuntru. Documentul menționează că locuitorii orașului, adunați în Grădina Zăvoiului, au cântat pentru prima dată în mod oficial actualul imn național. Alte surse istorice susțin însă că melodia ar fi fost interpretată pentru prima dată la Brașov.
Un cântec care i-a însoțit pe români în momentele decisive
De la Revoluția de la 1848, „Deșteaptă-te, române!” a devenit unul dintre cântecele simbolice ale luptei pentru libertate, unitate și independență. A fost intonat în timpul Războiului de Independență din 1877, precum și în perioadele dramatice ale celor două războaie mondiale.
Prima înregistrare pe disc a melodiei a fost realizată în anul 1900, în Statele Unite ale Americii, în interpretarea solistului Alexandru Pascu.
În 1910, fanfara Batalionului 2 Pionieri din București, reunită cu fanfara Regimentului „Ștefan cel Mare” din Iași, a realizat prima înregistrare instrumentală a cântecului. În același an, corul „Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat prima variantă corală.
După instaurarea regimului comunist, la 30 decembrie 1947, „Deșteaptă-te, române!”, asemenea altor cântece patriotice, a fost interzis. Intonarea sau chiar fredonarea sa putea atrage pedepse severe.
Cu toate acestea, cântecul a reapărut în momentele de contestare a dictaturii. La 15 noiembrie 1987, în timpul revoltei muncitorilor de la Brașov, manifestanții de la uzina „Steagul Roșu” l-au cântat în marșul lor spre centrul orașului.
La 22 decembrie 1989, în timpul Revoluției Române, „Deșteaptă-te, române!” a răsunat din nou pe străzi, devenind expresia unității protestatarilor și a desprinderii de regimul comunist.
Adoptarea ca imn național
După Revoluția din decembrie 1989, „Deșteaptă-te, române!” a devenit imnul național al României prin Decretul-lege nr. 40, publicat în Monitorul Oficial la 25 ianuarie 1990. Statutul său a fost consacrat ulterior și prin Constituția României din 1991.
În perioada 1991–1994, cântecul a fost și imnul de stat al Republicii Moldova, înainte de adoptarea actualului imn, „Limba noastră”.
Intonarea Imnului Național al României este reglementată prin Legea nr. 75 din 16 iulie 1994 și prin normele de aplicare adoptate ulterior. Cetățenii au obligația de a manifesta respect față de imn și față de celelalte simboluri naționale.
La ceremoniile oficiale, asistența trebuie să stea în picioare în timpul intonării imnului, bărbații să se descopere, iar militarii să prezinte onorul, potrivit regulamentelor militare.
Ziua Imnului Național al României a fost instituită prin Legea nr. 99/1998. Cu acest prilej, autoritățile și instituțiile publice organizează manifestări cultural-educative, ceremonii militare, precum și momente publice de intonare a imnului și de înălțare a drapelului național.
Imnul de stat al României este alcătuit din 11 strofe. La ceremoniile oficiale și la ocaziile festive sunt interpretate, de regulă, strofele 1, 2, 4 și 11.
BucPress
